Aproape 90 de milioane de hectare cu plante modificate genetic au fost cultivate în anul 2005, în întreaga lume.
Potrivit raportului dat publicităţii de Internaţional Service of the Acquisition of Agribiotech Applications (ISAAA), suprafeţele însămânţate cu plante modificate genetic au crescut cu 11%, faţă de anul 2004.
Creşterea din 2005 nu este atât de însemnată precum cea înregistrată pe parcursul anului 2004 (20%), dar se previzionează că se va menţine de-a lungul întregului deceniu.


În 2005 şase ţări au cultivat 98% din suprafaţa mondială de plante modificat genetic. Pe primul loc se situează SUA, cu 48 milioane hectare, urmate de Argentina – 17 milioane hectare, Canada – 6 milioane ha, Brazilia – 6 milioane ha, China – 4 milioane ha, Paraguay – 1,4 milioane ha. Restul de 2% din suprafaţa estimată cultivată de 15 ţări, printre care Mexic, Spania, Germania, România, Africa de Sud.
Estimările ISAAA sunt puternic contestate de organizaţiile ecologiste, contestaţii cu marea carenţă de a nu avea nici o probă practică.
Aflate de câţiva ani în centrul unor dezbateri contradictorii aprinse, organismele modificate genetic îşi continuă expansiunea fulminantă preconizată de oamenii de ştiinţă.
În mai puţin de 10 ani ele au înregistrat un ritm mediu de dezvoltare realizat în agricultura tuturor timpurilor.
Cantitativ acest ritm înregistrează o creştere anuală de peste 10 milioane hectare, iar analiştii anticipează o extindere a suprafeţelor cultivate la orizontul anului 2020 la dimensiunea totală de 350 milioane hectare, adică de aproape trei ori mai mult cât reprezintă suprafaţa cultivată a ţărilor UE – 15.
Reticenţa europenilor faţă de aceste plante este una falsă din punct de vedere ştiinţific, singura explicaţie plauzibilă ţinând de imposibilitatea acestora de a valorifica eficient actuala abundenţă alimentară.
Din acest punct de vedere România este o ţară europeană atipică, dacă avem în vedere că ea este incapabilă să-şi asigure securitatea alimentară din resurse proprii.
Organismele modificate genetic puteau reprezenta pentru noi una din marile şanse ale depăşirii colapsului alimentar.
Acest adevăr este confirmat şi de comunitatea ştiinţifică din România şi cu deosebire de fermierii care au avut curajul să asimileze în producţie asemenea plante.
În mod paradoxal, producătorii agricoli se văd acum în situaţia de a renunta la această realizare ştiinţifică de excepţie.
Informaţii de ultimă oră analizează intenţia Ministerului Agriculturii de interzicere a cultivării acestor plante în România începând cu anul 2007, pe motivul absurd că UE nu ar permite acest lucru. Care este adevărul?
Din Statele Unite până în Iran, inclusiv în patru state ale Uniunii Europene, agricultorii manifestă încredere în culturile modificate genetic, demonstrată de nivelul de implementare a acestor varietăţi, în 2005”, subliniază Clive James, preşedintele fondator al ISAAA. „Numărul tot mai mare de ţări unde se cultivă organisme modificate genetic, demonstrează atuurile economice, de mediu şi sociale”, adaugă domnia sa. Potrivit ISAAA, 8,5 milioane de agricultori utilizează organisme modificate genetic, pe suprafeţe de 90 de milioane de hectare, în 21 de ţări.
În 1996, anul introducerii acestor plante, doar şase ţări le utilizau, iar suprafeţele erau de doar 1,7 milioane de hectare.
Anul trecut, patru noi ţări – Portugalia, Franţa, Cehia şi Iranul – şi 250.000 de agricultori au adoptat culturile modificate genetic.
Cea mai mare parte a suprafeţelor cultivate cu varietăţi modificate genetic este acoperită de soia (60%). Valoarea pe piaţă a culturilor transgenice a atins, în 2005, 5,25 miliarde de dolari. br>Raportul ISAAA remarcă faptul că agricultorii francezi şi portughezi au reintrodus, în 2005, cultura de porumb Bt, la care renunţaseră de a şi respectiv 5 ani. Cehia a introdus pentru prima dată cultura de porumb Bt.
Până în momentul de faţă, culturile de porumb Bt au pătruns în cinci ţări din Uniunea Europeană (Cehia, Franţa, Germania, Portugalia, Spania). Spania – ţară membră a UE – cultivă, încă din anul 1998, porumb modificat genetic pe suprafeţe care în timp ar permite transformarea acestei ţări în principalul furnizor de seminţe de porumb genetic al Europei.
Net, românii au pierdut această şansă în principal din cauza ignoranţei unor demnitari agricoli. „Cu toate că în Franţa, culturile modificate genetic nu se mai practicau de mai mulţi ani, agricultorii francezi au cultivat în 2005, 200 de hectare de porumb, transgenic. În măsura în care Franţa este unul dintre cele mai importante state din Uniunea Europeană, reintroducerea culturilor modificate genetic, chiar daca pe suprafeţe modeste, constituie un pas important şi simbolic”, subliniază ISAAA. „Franţa este primul producător de porumb din Uniunea Europeană şi ar avea cel mai mult de câştigat din practicarea, pe scară largă, a culturilor modificate genetic”.

România – peste 50.000 de mii de hectare cultivate cu organisme modificate genetic

Din cele 21 de ţări care cultivă varietăţi modificate genetic, 14 o fac pe suprafeţe care depăşesc 50.000 de hectare.
Potrivit ISAAA, ţările în cauză sunt: Africa de Sud, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Filipine, India, Mexic, Paraguay, România, Spania, Statele Unite, Uruguay.
În anul 2005, Brazilia este ţara care a recunoscut cea mai importantă creştere de suprafeţelor cultivate cu organisme modificate genetic: culturile de soia transgenică au progresat cu 88%, ajungând să acopere 9,4 milioane de hectare. În India, suprafeţele cultivate cu bumbac Bt (modificat genetic) au crescut de la 500.000 de hectare, în 2004, la 1,3 milioane de hectare, în 2005.
Potrivit Institutului Service of the Acquisition of Agri-biotech Applications (ISAAA), Iranul şi China sunt ţările cu potenţialul cel mai mare în comercializarea de orez modificat genetic. 250 de milioane de agricultori din întreaga lume, cultivă orezul transgenic, care se constituie în aliment de bază pentru 1,3 miliarde de persoane.
International Service of the Acquisition of Agri-biotech Applications (ISAAA), asociaţie sponsorizată, într-o anumită măsură, de industria biotehnologiilor, se autocatacterizează ca fiind „un organism caritabil, fără a avea ca scop obţinerea de profit, care lucrează pentru înlăturarea sărăciei din ţările în curs de dezvoltare”.
Acest scop ar putea fi atins prin facilitarea transferului de cunoştinţe şi prin „transferarea aplicaţiilor” din domeniul geneticii vegetale.

IOSIF POP