Cartofii - conditionare, depozitare, pastrare
Totul despre conditionarea si pastrarea cartofilor in gospodarie
Pastrarea cartofilor este la fel de importanta ca si producerea lor. Tuberculul de cartof contine cca 75% apa, datorita acestui fapt se imbolnaveste foarte usor in timpul pastrarii de asa numitele boli de pastrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul datorat manei cartofului etc.
Cartoful insa si-a construit, in decursul timpurilor, si unele insusiri pozitive, care sa-i asigure o oarecare rezistenta la pastrare. Sa vedem care sunt acestea.
In primul rand, are o coaja groasa care contribuie la reducerea schimbului de gaze si protejeaza destul de bine tuberculul de atacul microorganismelor.
In al doilea rand, contine in coaja si in stratul imediat urmator o substanta (solanina) care ajuta la vindecarea rapida a ranilor si la apararea de unii daunatori.
Pentru a mari aceste insusiri pozitive, gospodarul trebuie sa mai intervina si el pentru a le intari, asigurand o mai buna protectie a cartofului in timpul pastrarii.
Pentru aceasta, concomitent cu recoltarea trebuie sa se faca doua operatii esentiale.
Prima are ca scop cresterea rezistentei la pastrare a tuberculilor sub influenta luminii.
Pentru aceasta, tuberculii nu se strang imediat dupa recoltare, ci se lasa pe pamant, la lumina zilei, 6 - 7 ore (nu mai mult).
Cel mai bine ar fi ca recoltarea cartofilor sa se faca in primele ore ale diminetii si strangerea lor spre seara. In nici un caz, sa nu ramana cartofii in camp peste noapte. Mai ales in localitatile unde exista pericolul brumelor timpurii de toamna.
O data cu strangerea cartofilor se face sortarea lor. Cei vatamati in timpul recoltarii, cei suspecti ca ar fi bolnavi, ca si tuberculii mici, se asaza separat si se folosesc imediat in hrana animalelor.
Subliniem faptul ca tuberculii nu trebuie lasati la lumina zilei mai mult timp, deoarece sub influenta luminii solare cantitatea de solanina creste si aceasta, fiind toxica, poate produce intoxicatii atat la oameni, cat si la animale.
Tuberculul de cartof, de la formare si pana cand este folosit sau moare de o boala, in permanenta, respira si transpira, procese fiziologice prin care isi pierde o parte din greutate.
Din aceasta cauza, la pastrarea cartofilor trebuie asigurata o anumita temperatura in masa de tuberculi. Astfel, temperatura optima pentru pastrarea cartofilor pentru consum trebuie sa fie de 3 - 6°C si a celor pentru samanta de 2 - 4°C.
La cartoful pentru samanta, in cazul pastrarii la temperaturi mai mari, apare un fenomen foarte grav, cu urmari negative in productia anului urmator. Dupa ce au ajuns la maturitate, tuberculii intra intr-o faza in care procesele fiziologice si biochimice sunt reduse foarte mult.
Este faza de repaus germinal care dureaza intre 70 si 100 de zile, in functie de soi si conditiile de pastrare.
Daca in masa de tuberculi este o temperatura mai ridicata, repausul germinal se scurteaza.
Atat in timpul repausului germinal, dar mai ales dupa incheierea acestuia, in cartof incepe sa se sintetizeze un produs biochimic care favorizeaza formarea tuberculilor la plantele rasarite din acesta. Cantitatea acestui produs creste in timp, pana cand ajunge la un maximum.
Aceasta este faza de incubatie a cartofului.
Daca s-ar planta in acest moment, s-ar obtine cei mai multi cartofi de la plantele respective.
Dupa acest maximum, pe masura ce trece timpul, cantitatea de produs care favorizeaza formarea tuberculilor noi la plantele de cartof se reduce, aceasta cu atat mai mult, cu cat temperatura din timpul pastrarii este mai mare decat cea optima. In paralel, are loc un proces de degenerare fiziologica.
Cu cat abaterea de la conditiile optime de pastrare este mai mare, cu atat degenerarea este mai puternica, cu efecte negative asupra productiei anului urmator. Dar, trebuie sa retinem faptul ca si temperaturile scazute sunt daunatoare. Astfel, la -1°C tuberculul de cartof incepe sa degere si la -2°C ingheata.
Gospodinele stiu ca la temperaturi sub 4 - 5°C se produce "indulcirea" cartofilor, datorita transformarii amidonului in alte zaharuri, sub influenta enzimelor amilolitice.
Acest proces este insa reversibil, daca se tin cartofii la temperaturi ridicate (15 - 23°C) timp de doua saptamani, gustul dulce dispare.
Din aceasta cauza, iarna, in cazul pastrarii cartofului in pivnite, gospodinele trebuie sa aiba in camara mai multi cartofi pentru a evita consumul tuberculilor indulciti.
In gospodarii, pastrarea cartofilor se face, de regula, in beciuri, in pivnite sau in bordeie si silozuri. Pentru a reduce cat mai mult pierderile din timpul pastrarii, atat in beciuri cat si in pivnite ar fi bine sa se faca nuste compartimente speciale.
Pentru aerisirea uniforma a tuberculilor, acestia nu se pun gramada, jos, in beci, ci se amenajeaza boxe din scanduri. Distanta dintre scanduri trebuie sa fie de 2 cm, pentru a se asigura o buna circulatie a aerului.
Tot in acest scop, de la suprafata beciului, respectiv a pivnitei, si pana la baza boxei, se lasa un interval de 15 - 20 cm.
De asemenea, la peretele unde este fixat geamul de aerisire, se lasa o distanta intre peretele boxei si cel al beciului, tot de 15 - 20 cm. Intr-un beci astfel amenajat, cartofii se pot pune intr-un strat de 2 - 2,5 m inaltime, in timp ce fara astfel de amenajari, grosimea stratului de cartof nu trebuie sa depaseasca 1 - 1,2 m.
Indiferent, daca sunt amenajate sau nu pentru pastrarea cartofilor, inainte de a se incepe recoltarea, pivnitele trebuie reparate, curatate si dezinfectate. Boxele se scot, se curata si se varuiesc cu var proaspat, care este si dezinfectant.
Bine este ca dupa aceasta sa se faca si o dezinfectie cu sulf. In acest scop, se inchid bine ferestrele, micile crapaturi, astupandu-se cu hartie.
Se asaza apoi in mijlocul incaperii o tabla sau o galeata veche cu jar, peste care se pune praf de sulf.
Se inchide apoi usa pivnitei, respectiv a beciului, captusind-o si pe aceasta cu hartie, pentru a impiedica iesirea sulfului. Dupa 2 - 3 zile incaperea se aeriseste.
In acest scop, se deschid ferestrele si usile beciului in timpul noptilor de toamna, cand nu este pericol de inghet, iar ziua se tin inchise. Aerisirea trebuie facuta cu multa grija, mai ales in primele zile dupa depozitare, cand tuberculii transpira mai intens.
In timpul iernii, trebuie avut grija ca aerisirea depozitului unde se face pastrarea cartofilor, sa se faca numai ziua, doar 3 - 4 ore, cand temperatura aerului, afara, este de 1°C.
Indiferent de modul cum se face pastrarea cartofilor, in beciuri, in pivnite, in silozuri, in depozite speciale, aerisirea este o masura de mare importanta.
Intrucat dupa recoltare, procesele vitale fiziologice si biochimice din tubercul continua, toate operatiile care se fac in timpul pastrarii au drept scop ca aceste procese sa se desfasoare cat mai lent, in primul rand respiratia.
In conditii normale de pastrare, pe langa bioxidul de carbon care se formeaza, se degaja si o cantitate apreciabila de caldura, circa 2,5 kcal pe tona si ora, care determina cresterea temperaturii in masa de tuberculi, fapt care accelereaza respiratia, provocand stricarea cartofilor.
Din aceasta cauza, respiratia trebuie sa fie cat mai apropiata de minimum, ceea ce se realizeaza prin dirijarea temperaturii, in primul rand, cu ajutorul aerisirii. Prin aerisire, respectiv, miscarea aerului, se realizeaza improspatarea lui, evacuarea caldurii si a vaporilor de apa, degajati in procesul de respiratie.
Dr. doc. st. Matei BERINDEI
Cititi si articolele:
Pastrarea legumelor radacinoase
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=122
Metode de pastrare a legumelor in timpul iernii
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=107
Cultura cartofului pentru consumul extratimpuriu protejata cu folie de polietilena
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=365
Cultivarea cartofilor: Cultivarea soiurilor potrivite de cartofi
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=81
Pastrarea cartofilor este la fel de importanta ca si producerea lor. Tuberculul de cartof contine cca 75% apa, datorita acestui fapt se imbolnaveste foarte usor in timpul pastrarii de asa numitele boli de pastrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul datorat manei cartofului etc.
Cartoful insa si-a construit, in decursul timpurilor, si unele insusiri pozitive, care sa-i asigure o oarecare rezistenta la pastrare. Sa vedem care sunt acestea.
In primul rand, are o coaja groasa care contribuie la reducerea schimbului de gaze si protejeaza destul de bine tuberculul de atacul microorganismelor.
In al doilea rand, contine in coaja si in stratul imediat urmator o substanta (solanina) care ajuta la vindecarea rapida a ranilor si la apararea de unii daunatori.
Pentru a mari aceste insusiri pozitive, gospodarul trebuie sa mai intervina si el pentru a le intari, asigurand o mai buna protectie a cartofului in timpul pastrarii.
Pentru aceasta, concomitent cu recoltarea trebuie sa se faca doua operatii esentiale.
Prima are ca scop cresterea rezistentei la pastrare a tuberculilor sub influenta luminii.
Pentru aceasta, tuberculii nu se strang imediat dupa recoltare, ci se lasa pe pamant, la lumina zilei, 6 - 7 ore (nu mai mult).
Cel mai bine ar fi ca recoltarea cartofilor sa se faca in primele ore ale diminetii si strangerea lor spre seara. In nici un caz, sa nu ramana cartofii in camp peste noapte. Mai ales in localitatile unde exista pericolul brumelor timpurii de toamna.
O data cu strangerea cartofilor se face sortarea lor. Cei vatamati in timpul recoltarii, cei suspecti ca ar fi bolnavi, ca si tuberculii mici, se asaza separat si se folosesc imediat in hrana animalelor.
Subliniem faptul ca tuberculii nu trebuie lasati la lumina zilei mai mult timp, deoarece sub influenta luminii solare cantitatea de solanina creste si aceasta, fiind toxica, poate produce intoxicatii atat la oameni, cat si la animale.
Tuberculul de cartof, de la formare si pana cand este folosit sau moare de o boala, in permanenta, respira si transpira, procese fiziologice prin care isi pierde o parte din greutate.
Din aceasta cauza, la pastrarea cartofilor trebuie asigurata o anumita temperatura in masa de tuberculi. Astfel, temperatura optima pentru pastrarea cartofilor pentru consum trebuie sa fie de 3 - 6°C si a celor pentru samanta de 2 - 4°C.
La cartoful pentru samanta, in cazul pastrarii la temperaturi mai mari, apare un fenomen foarte grav, cu urmari negative in productia anului urmator. Dupa ce au ajuns la maturitate, tuberculii intra intr-o faza in care procesele fiziologice si biochimice sunt reduse foarte mult.
Este faza de repaus germinal care dureaza intre 70 si 100 de zile, in functie de soi si conditiile de pastrare.
Daca in masa de tuberculi este o temperatura mai ridicata, repausul germinal se scurteaza.
Atat in timpul repausului germinal, dar mai ales dupa incheierea acestuia, in cartof incepe sa se sintetizeze un produs biochimic care favorizeaza formarea tuberculilor la plantele rasarite din acesta. Cantitatea acestui produs creste in timp, pana cand ajunge la un maximum.
Aceasta este faza de incubatie a cartofului.
Daca s-ar planta in acest moment, s-ar obtine cei mai multi cartofi de la plantele respective.
Dupa acest maximum, pe masura ce trece timpul, cantitatea de produs care favorizeaza formarea tuberculilor noi la plantele de cartof se reduce, aceasta cu atat mai mult, cu cat temperatura din timpul pastrarii este mai mare decat cea optima. In paralel, are loc un proces de degenerare fiziologica.
Cu cat abaterea de la conditiile optime de pastrare este mai mare, cu atat degenerarea este mai puternica, cu efecte negative asupra productiei anului urmator. Dar, trebuie sa retinem faptul ca si temperaturile scazute sunt daunatoare. Astfel, la -1°C tuberculul de cartof incepe sa degere si la -2°C ingheata.
Gospodinele stiu ca la temperaturi sub 4 - 5°C se produce "indulcirea" cartofilor, datorita transformarii amidonului in alte zaharuri, sub influenta enzimelor amilolitice.
Acest proces este insa reversibil, daca se tin cartofii la temperaturi ridicate (15 - 23°C) timp de doua saptamani, gustul dulce dispare.
Din aceasta cauza, iarna, in cazul pastrarii cartofului in pivnite, gospodinele trebuie sa aiba in camara mai multi cartofi pentru a evita consumul tuberculilor indulciti.
In gospodarii, pastrarea cartofilor se face, de regula, in beciuri, in pivnite sau in bordeie si silozuri. Pentru a reduce cat mai mult pierderile din timpul pastrarii, atat in beciuri cat si in pivnite ar fi bine sa se faca nuste compartimente speciale.
Pentru aerisirea uniforma a tuberculilor, acestia nu se pun gramada, jos, in beci, ci se amenajeaza boxe din scanduri. Distanta dintre scanduri trebuie sa fie de 2 cm, pentru a se asigura o buna circulatie a aerului.
Tot in acest scop, de la suprafata beciului, respectiv a pivnitei, si pana la baza boxei, se lasa un interval de 15 - 20 cm.
De asemenea, la peretele unde este fixat geamul de aerisire, se lasa o distanta intre peretele boxei si cel al beciului, tot de 15 - 20 cm. Intr-un beci astfel amenajat, cartofii se pot pune intr-un strat de 2 - 2,5 m inaltime, in timp ce fara astfel de amenajari, grosimea stratului de cartof nu trebuie sa depaseasca 1 - 1,2 m.
Indiferent, daca sunt amenajate sau nu pentru pastrarea cartofilor, inainte de a se incepe recoltarea, pivnitele trebuie reparate, curatate si dezinfectate. Boxele se scot, se curata si se varuiesc cu var proaspat, care este si dezinfectant.
Bine este ca dupa aceasta sa se faca si o dezinfectie cu sulf. In acest scop, se inchid bine ferestrele, micile crapaturi, astupandu-se cu hartie.
Se asaza apoi in mijlocul incaperii o tabla sau o galeata veche cu jar, peste care se pune praf de sulf.
Se inchide apoi usa pivnitei, respectiv a beciului, captusind-o si pe aceasta cu hartie, pentru a impiedica iesirea sulfului. Dupa 2 - 3 zile incaperea se aeriseste.
In acest scop, se deschid ferestrele si usile beciului in timpul noptilor de toamna, cand nu este pericol de inghet, iar ziua se tin inchise. Aerisirea trebuie facuta cu multa grija, mai ales in primele zile dupa depozitare, cand tuberculii transpira mai intens.
In timpul iernii, trebuie avut grija ca aerisirea depozitului unde se face pastrarea cartofilor, sa se faca numai ziua, doar 3 - 4 ore, cand temperatura aerului, afara, este de 1°C.
Indiferent de modul cum se face pastrarea cartofilor, in beciuri, in pivnite, in silozuri, in depozite speciale, aerisirea este o masura de mare importanta.
Intrucat dupa recoltare, procesele vitale fiziologice si biochimice din tubercul continua, toate operatiile care se fac in timpul pastrarii au drept scop ca aceste procese sa se desfasoare cat mai lent, in primul rand respiratia.
In conditii normale de pastrare, pe langa bioxidul de carbon care se formeaza, se degaja si o cantitate apreciabila de caldura, circa 2,5 kcal pe tona si ora, care determina cresterea temperaturii in masa de tuberculi, fapt care accelereaza respiratia, provocand stricarea cartofilor.
Din aceasta cauza, respiratia trebuie sa fie cat mai apropiata de minimum, ceea ce se realizeaza prin dirijarea temperaturii, in primul rand, cu ajutorul aerisirii. Prin aerisire, respectiv, miscarea aerului, se realizeaza improspatarea lui, evacuarea caldurii si a vaporilor de apa, degajati in procesul de respiratie.
Dr. doc. st. Matei BERINDEI
Cititi si articolele:
Pastrarea legumelor radacinoase
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=122
Metode de pastrare a legumelor in timpul iernii
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=107
Cultura cartofului pentru consumul extratimpuriu protejata cu folie de polietilena
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=365
Cultivarea cartofilor: Cultivarea soiurilor potrivite de cartofi
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=81