10+2 INTREBARI DESPRE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA

1. Cat de importante sunt pentru Uniunea Europeana agricultura si dezvoltarea rurala?
Politica Agricola Comuna (PAC) a luat fiinta in 1963 si a suferit de atunci cel putin trei reforme majore – prima in 1992, a doua in 1999 (Agenda 2000), si a treia in iunie 2003 (cu prilejul finalizarii negocierilor de aderare a zece noi membrii ai UE din Estul Europei).
Importanta PAC este reflectata prin cateva trasaturi distincte:
- la momentul lansarii PAC, trebuia atenuat socul unei rate ridicate de iesire a fortei de munca din agricultura. Lobbyul din agricultura a ramas puternic si astazi, politica agricola fiind un capitol decizional sensibil.
- PAC este o politica prin excelenta integrationista, in mai mare masura chiar decat Piata Interna, unde standardele armonizate le-au inlocuit doar in proportie de circa 10% pe cele nationale. In ce priveste PAC, politicile agricole nationale au fost inlocuite, pentru marea majoritate a productiei agricole (peste 90%), de reglementari comune de functionare a pietelor si comercializare a produselor.
- PAC este o politica mare consumatoare de resurse financiare. PAC consuma, prin sistemul complex de subventii si alte stimulente financiare, circa jumatate din bugetul comun

Obiectivele politicii agricole comune sunt:
- cresterea eficientei agricole
- nivel de trai echitabil pentru fermieri
- stabilizarea pietelor agricole
- asigurarea aprovizionarii
- preturi rezonabile pentru consumatori

Principiile PAC sunt :
- o piata unica a bunurilor: in interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circula fara restrictii
- preferinta comunitara:este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeana
- solidaritate financiara intre statele membre: masurile comune sunt finantate dintr-un buget comun

Principalele instrumente ale PAC sunt fondurile structurale, pe de o parte, si pietele reglementate, pe de alta parte.
In cadrul pietelor reglementate, sunt utilizate sistemele de prelevari variabile, platile compensatorii si ajutorul financiar direct.
Ajutorul financiar direct este forma de politica a venitului cu cele mai putine costuri sociale ; reforma PAC din 2003 pune accentul pe acest instrument de interventie.
Acest suport financiar se va acorda in viitor mai putin in functie de productie, ci mai ales in functie de indeplinirea unor norme sanitare si de mediu.

Componenta de dezvoltare rurala a PAC a capatat o atentie sporita dupa elaborarea de catre Comisie a documentului strategic Agenda 2000.
Sunt doua ratiuni majore care justifica necesitatea unei abordari in aceasta directie: proportia foarte mare – 80% - pe care o detin suprafetele agricole relativ la suprafata Uniunii Europene, respectiv obiectivul primordial de coeziune economica si sociala al Uniunii Europene, a carui realizare ar deveni utopica fara acordarea atentiei cuvenite dezvoltarii armonioase a zonelor rurale.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurala, definite in Regulamentul Consiliului nr. 1257/ 17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurala, sunt:
- ameliorarea exploatatiilor agricole
- garantarea sigurantei si calitatii produselor agricole
- asigurarea unor niveluri stabile si echitabile ale veniturilor fermierilor
- protectia mediului
- dezvoltarea de activitati complementare si alternative generatoare de locuri de munca, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole si a intari substanta economica si sociala a zonelor rurale
- imbunatatirea conditiilor de munca si viata in zonele rurale si promovarea sanselor egale.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurala sunt:
- multifunctionalitatea agriculturii, in sensul unei interpretari mai largi acordate activitatilor agricole, in plus fata de rolul traditional de furnizor de produse agricole
- abordarea multisectoriala si integrata a economiei rurale, in sensul diversificarii activitatilor, crearii de surse suplimentare de venit si ocupare, si prezervarii patrimoniului rural
- flexibilitatea financiara in sprijinirea dezvoltarii rurale, in sensul descentralizarii deciziei, subsidiaritatii, si implicarii partenerilor locali
- transparenta in elaborarea programelor de dezvoltare rurala, bazat pe simplificarea legislatiei

Masurile de politica de dezvoltare rurala pot fi :
insotitoare (pensionarea anticipata; agricultura organica;
exploatarea zonelor defavorizate) sau de modernizare si diversificare a exploatatiilor agricole (investitii;
atragerea fermierilor tineri;
activitati de formare profesionala, in special in domeniile calitatii produselor si protejarii mediului;
conservarea si protejarea padurilor;
sprijin pentru alte activitati: reparcelarea terenurilor, dezvoltarea serviciilor in mediul rural, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismului si activitatilor mestesugaresti).


2. In ce consta ajutorul Uniunii Europene pentru agricultura si dezvoltare rurala?
In perioada de pre-aderare, in vederea pregatirii statelor candidate, UE finanteaza un Program Special pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (SAPARD).
Romania are acces prin programul SAPARD la 153 milioane de euro anual, pe o perioada de 7 ani (2000 –2006).
Finantarea este indreptata in principal catre dezvoltarea zonelor rurale.
Fondurile sunt destinate investitiilor in infrastructura rurala (drumuri, apa, canalizare), in dezvoltarea fermelor, pentru sprijinirea gospodariilor, a firmelor private, asociatiilor de producatori, pentru dezvoltarea sistemului de irigatii, impaduriri, activitatea laboratoarelor de cercetare.
Prin imbunatatirea sistemelor de apa si canalizare se pot rezolva o serie de probleme grave legate de igiena si sanatate.
Imbunatatirea drumurilor va usura comercializarea produselor, va incuraja diversificarea activitatilor si atragerea de investitori si de turisti.
Detaliile finantarii prin SAPARD sunt prezentate in raspunsul la intrebarea 4.

In ceea ce priveste politica agricola comuna, , aceasta este finantata prin intermediul fondurilor structurale din sectiunea Orientare si pentru organizatiile comune de piata prin Sectiunea Garantare.
Fondurile structurale relevante pentru agricultura si dezvoltare rurala sunt:
- Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), care urmareste mai ales asistarea regiunilor ramase in urma din punctul de vedere al dezvoltarii (venitul pe locuitor se afla la mai putin de 75% din media comunitara) si care cunosc dificultati in procesul de conversie economica; si mai ales
- Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA) care ajuta la dezvoltarea zonelor rurale prin cresterea eficientei structurilor de productie, procesare si distributie a produselor agricole si forestiere.

Bugetul total al fondurilor structurale este de 195 miliarde Euro in perioada 2000-2006. Principiile finantarii prin fonduri structurale sunt:
- asistenta financiara trebuie sa fie parte a unui program.
- programul respectiv sa cuprinda cat mai multe parti interesate.
- asistenta financiara comunitara este aditionala fondurilor nationale, si nu le inlocuieste.
- asistenta financiara trebuie sa fie bine administrata, monitorizata si evaluata.
In cadrul FEDR s-a dezvoltat recent o initiativa pentru sprijinirea masurilor inovative, una din temele prioritare de actiune fiind identitatea regionala si dezvoltarea rurala.
In cadrul FEOGA exista doua linii de finantare distincte: sectiunea garantare si sectiunea orientare.
In sectiunea orientare se finanteaza si programul Leader+. Scopul acestui program consta in incurajarea, la nivel european, a parteneriatelor si schimbului celor mai bune practici, in vederea promovarii unei agriculturi durabile.
Conceptul de agricultura durabila se refera la administrarea resurselor naturale pe baze rationale, care sa conduca la prezervarea lor in bune conditii pe termen lung. Programul acorda co- finantare pentru urmatoarele actiuni:
- elaborarea de strategii- pilot integrate de dezvoltare teritoriala (de sus in jos)
- cooperarea dintre colectivitatile rurale teritoriale
- networking
- asistenta tehnica

In mod prioritar, se au in vedere proiectele care isi propun sa:
- utilizeze in modul cel mai eficient resursele naturale si culturale si astfel sa valorifice specificul zonei.
- amelioreze calitatea vietii in zonele rurale.
- adauge valoare produselor specifice zonei, in special prin promovarea lor pe piata prin actiuni colective.
- utilizeze cunostiinte si tehnici recente pentru cresterea competitivitatii produselor si serviciilor in zonele rurale.


3. Ce trebuie sa faca Romania pentru a putea beneficia de sprijinul Uniunii Europene pentru agricultura si dezvoltare rurala?
Pana la momentul aderarii, Romania trebuie sa-si pregateasca institutiile care vor aplica Politica Agricola Comuna (PAC).
Numai asa va putea beneficia de toate avantajele acestei politici.
Romania nu este obligata sa se conformeze legislatiei europene inainte de data aderarii.
Acest lucru poate fi insa avantajos in unele cazuri, pentru protejarea consumatorilor proprii, cat si pentru cresterea exporturilor in UE si in restul lumii.
Este vorba despre legislatia legata de aspectele tehnice-veterinare, fitosanitare si de securitate a alimentelor.
De exemplu, vaccinarea impotriva pestei porcine, utilizata in Romania, este interzisa in UE deoarece carnea poate fi afectata, conducand la posibilitatea imbolnavirii consumatorilor.

Romania nu are obligatia de a renunta la acest vcaccin inainte de aderare.
Pe de alta parte, mentinerea lui blocheaza exportul carnii de porc catre tarile UE.
Romania a adoptat o Strategie Agricola si Rurala pentru Aderarea la UE.
Aceasta strategie este cuprinzatoare in ceea ce priveste identificarea schimbarilor necesare pentru alinierea la PAC si contine o lista a masurilor necesare pentru adaptarea politicilor, structurilor si legislatiei actuale impreuna cu un calendar detaliat pentru masurile care urmeaza sa fie adoptate in perioada 2003-2006.

Stategia va trebui insa sa ia in considerare masurile de reforma a PAC adoptate in iunie 2003 de catre Comisia Europeana. Problemele structurale ale agriculturii romanesti sunt dificil de rezolvat.
Spre deosebire de majoritatea statelor care vor deveni membre in 2004, in Romania dezechilibrele structurale din sectorul agricol sunt mai mari, fiind nevoie de corectii mai complicate.
Fragmentarea excesiva a proprietatii agricole este unul din principalele neajunsuri.
UE nu are competente directe in aceasta problema dar poate actiona indirect prin anumite masuri de dezvoltare rurala sau prin stabilirea criteriilor de sustinere a veniturilor agricultorilor.
In prezent Romania orienteaza fondurile bugetare atat catre fermele comerciale (medii si mari) cat si catre celede dimensiune mica (2 milioane/ha, ingrasaminte chimice, motorina) .
O alta problema structuralaimportanta a agriculturii o reprezinta numarul mare de ferme de subzistenta si de semi-subzistenta (vezi siraspunsul la intrebarea 5).
Autoritatile romanesti trebuie sa realizeze o schema de restructurare a fermelor de semi-subzistenta pe principii de eficienta.

O alta problema a agriculturii romanesti o reprezinta ponderea mare a agricultorilor in totalul populatiei ocupate, precum si numarul mare de fermieri varstnici.
Pentru acest aspect UE propune pentru agricultura comunitara aplicarea unei scheme de pensionare anticipata (early retirement scheme), care poate garanta venituri totale de pana la 150000 euro/fermier (in transe egale timp de zece ani).
La randul lor autoritatile romane vor trebui sa aplice aceasta schema care va presupune ca fermierii mai in varsta (minim 55 de ani) sa inceteze definitiv toate activitatile agricole comerciale, iar utilizarea terenului sa fie transferata altor fermieri mai tineri care vor trebui sa demonstreze ca pot imbunatati viabilitatea exploatatiilor.

Respectarea standardelor de calitate si a regelementarilor sanitare si fito-sanitare constituie o alta directie de maxima importanta in procesul de armonizare la normele comunitare.
Cumoasterea si aplicarea prevederilor de acest tip de catre fermieri sunt vitale din cel putin doua motive.
Pe de o parte ele constituie o conditie pentru accesul la mecanismele comunitare de sprijin (principiul conditionalitatii).
Pe de alta parte, nerespectarea standardelor de catre producatori atrage dupa sine imposibilitatea comercializarii produselor agricole pe piata comunitara.
In ultimi ani s-a inregistrat o transpunere accelarata a aquisului in domeniul calitativ, sanitar si fito-sanitar.
Totusi acest ritm ridica o serie de probleme atat pentru fermieri cat si pentru procesatori.
Comisia Europeana si-a exprimat indoiala cu privire la capacitatea de implementare a noii legislatii din cauza resurselor insuficiente.
Totodata, transpunerea acquis-ului in legislatia nationala presupune pe langa probleme de informare si costuri suplimentare de adaptare pentru agricultori si procesatori.
Aceste costuri pot constitui o piedica in calea obtinerii avantajelor PAC de catre fermieri.
In acelasi context stimularea activitatii in domeniul agriculturii ecologice ar trebui sa constituie o prioritate.
Trebuie precizat ca un produs agricol, pentru a obtine eticheta de „ecologic" trebuie sa indeplineasca unele criterii generale aplicabile tuturor produselor realizate si comercializate in spatiul comunitar, la care se adauga si o serie de criterii specifice.
In acest context Romania a elaborat Planul National de Actiune in domeniul ecologic.
Asigurarea fondurilor de co-finantare ar putea fi o alta provocare cu care se vor confrunta autoritatile dupa aderarea la UE.
Cea mai mare parte a masurilor vitale pentru restructurarea sectorului agricol se inscriu in cadrul politicii comunitare, in rindul componentei de dezvoltare rurala.
Aceasta componenta importanta a politicii PAC presupune si o contributie nationala care sa suplimenteze bugetul comunitar.
Initial aceasta contributie nationala era de 50% din valoarea totala a proiectului de finantat.
Pe anumite masuri, statele ce vor deveni membre din 2004 au negociat un procent de numai 20% din cauza presiunii asupra bugetelor nationale.

Managementul aplicarii PAC este o alta problema importanta in perspectiva aderarii la UE.
In lipsa unui sistem adecvat de implementare a masurilor comunitare sau a disfunctionalitatilor aparute in sistem, accesul la bugetul comunitar poate fi blocat.
In momentul aderarii Romania va trebui sa finalizeze pregatirile privind instituirea:
- Agentia de Plati – prin intermediul acesteia, urmeaza sa se realizeze cel mai mare volum al activitatilor de implementare a PAC (plati catre fermieri, interventia pe piata, acordarea restituirilor la export, emiterea licentelor de export si import).
- Sistemul Integrat de Control si Administratie – este sitemul comunitar utilizat pentru controlul acordarii corecte de platii directe in agricultura.
- Reteaua de Informatii Contabile in Agricultura – pe baza acesteia vor fi centralizate datele tehnice si de performanta economica, necesare formularii politicii agricole, trebuie format un comitet national pentru selectarea acelor exploatatii agricole care vor furniza date, sa pregateasca un plan pentru selectarea acestor exploatatii.


4. Cum ii ajuta programul SAPARD pe fermierii romani? Cum pot fi obtinute fonduri prin acest program?
Programul SAPARD este un instrument financiar oferit de Uniunea Europeana pentru a ajuta statele candidate (tarile care si-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeana) in procesul de pre-aderare in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale. Agentia SAPARD este autoritatea nationala responsabila de implementarea financiara si tehnica a Programului SAPARD.
Infiintata prin Ordonanta de Urgenta nr.142 din septembrie 2000, aprobata prin Legea nr 309 /2001 cu completarile OUG 140/2001.
Scopul Agentiei Sapard il constituie implementarea tehnica si financiara a Instrumentului Special de Preaderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, Programul Sapard.
Agentia Sapard are in structura o unitate centrala si opt birouri regionale de implementare a Programului Sapard.
Uniunea Europeana a propus o alocare orientativa a fondurilor pentru fiecare stat candidat avand in vedere urmatoarele criterii suprafata agricola, populatia ocupata in agricultura, produsul intern brut, situatia teritoriala speciala – zone defavorizate.
Astfel, aproximativ 153 milioane EURO vor fi alocate anual Romaniei de catre Uniunea Europeana pe o perioada de sapte ani (2000 – 2006), asistenta financiara nerambursabila, , pentru a facilita adoptarea legislatiei comunitare din domeniu si pentru a imbunatati competitivitatea sectorului agricol.
Conform volumului acestei alocatii din partea UE, Romania ocupa locul secund (dupa Polonia).
Sumei alocate de UE i se va adauga o cofinantare nationala din bugetul de stat de 25% (circa 50 milioane EURO anual).
Adaugand si contributia privata, costul total al punerii in practica a programului romanesc de dezvoltare rurala este aproximativ 300 milioane euro in fiecare an.
Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al sigurantei alimentare si protexctiei mediului inconjurator.
Va fi utilizat si pentru a investi in infrastructura, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activitatilor economice si dezvoltarea resurselor umane.

Programul SAPARD finanteaza doua categorii de proiecte:
-Private (generatoare de venit), cum sunt cele aferente masurii de investitii in prelucrarea produselor agricole.
-Publice (negeneratoare de venit), cum sunt cele aferente masurii privind dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale.


Programul SAPARD are patru prioritati de finantare, detaliate in continuare.

Axa Prioritara 1 : Imbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate, prin urmatoarele obiective:
- Orientarea productiei in concordanta cu tendintele previzibile ale pietei sau incurajarea dezvoltarii de noi piete pentru produsele agricole, mai ales pentru prelucrarea si marketingului produselor obtinute conform respectarii standardelor de mediu in vigoare, iar in unele cazuri se pot utiliza produse biologice (in special pentru agricultura organica).
- Imbunatatirea calitatii produselor prelucrate si controlul calitatii produselor alimentare prin respectarea cerintelor minime de securitate alimentara in conformitate cu standardele UE;
- Imbunatatirea si controlul conditiilor sanitare
- Infiintarea si intarirea procesatorilor privati de produse agro-alimentare si piscicole.

Masura 1.1. Prelucrarea si marketingul produselor agricole si piscicole Aplicand art. 2 din Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1268/1999, art. 3 din Reglementarea Comisiei Europene nr.2759/1999 si art. 25 si 26 din Reglementarea Consiliului (CE) nr.1257/1999, masura are ca obiectiv general sprijinul pentru investitii destinate imbunatatirii si rationalizarii procesarii si comercializarii produselor agricole si piscicole, in conformitate cu Acquis-ul comunitar, contribuind astfel la cresterea competitivitatii si a valorii adaugate pentru aceste produse, fiind in acelasi timp un sector cu un mare potential in crearea de noi locuri de munca.
Acesta masura va fi insotita cu privatizarea in curs a sectorului si reducerea capacitatilor supradimensionala din proprietatea statului.
Datorita faptului ca sectorul procesarii este situat in proportie de 85% in zona urbana, investitiile sprijinite prin aceasta masura ar trebui deasemenea sa se adreseze acelor unitati unde sa se poata restructura si moderniza capacitatile de productie si totodata, sa se evite slaba utilizare a acestor capacitati.
Sprijinirea capacitatilor de procesare mici si mjloci in spatiul rural este justificabila atata timp cat exista un surplus de materie prima care poate fi absobita de catre unitati din spatiul rural, fara diminiuarea cantitatii de materii prime destinate unitatilor procesatoare din spatiul urban.

Acesta masura va putea fi pusa in practica tinand cont de urmatoarele obiective operationale:
- Sprijinul acordat investitiilor pentru imbunatatirea procesarii si marketingului produselor agricole pe obiective si pe sectoare
- Sprijinul pentru investitiile pentru monitorizarea calitatii (controlul laboratoarelor uzinale);
- Stimularea investitiilor ce au ca scop protejarea si imbunatatirea mediului ca si, pentru sanatatea si bunastarea animalelor ("investitii verzi").
Acesta masura acorda prioritate sectoarelor de productie pentru care sunt necesare investitii importante pentru implementarea acquis-ului comunitar (lapte, carne, fructe si legume, vin, peste); dar nu exclud si celelalte sectoare care reprezinta potential important de pus in valoare (cereale si oleaginoase).
In sectoarele mai sus amintite, vor fi sprijinite numai modernizarile capacitatilor existente.
Acesta masura va acorda prioritate acelor proiecte mai mari de 100.000 Euro, dar nu exclude proiectele mai mici (intre 30.000 si 100.000 Europentru acele proiecte amplasate in mediul rural si bazate pe piete locale).
Pregatirea profesionala a acestui sector va fi sustinuta prin masura "Asistenta tehnica" a Programului SAPARD.

Masura 1.2. Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia consumatorilor.
Masura are ca obiectiv general implementarea acquisului communitaire in domeniul sanitar veterinar, sanatatea plantelor, controlul calitatii produselor alimentare pntru a contribui la imbunatatirea calitatii materiilor prime si a produselor finite agro-alimentare, precum si la imbunatatirea competitivitatii pietei interne si a perspectivelor de export.
Pentru aceasta masura sprijinul este asigurat in deplina complementaritate, atat din fonduri PHARE, cat si SAPARD. Tinand cont de faptul ca scopul acestei masuri este constructia institutionala, ar putea fi finantat mai ales de programul PHARE.
In cazul in care programul PHARE nu va putea finanta aceste proiecte, acestea vor fi finantate de programul SAPARD.

Axa prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura, prin promovarea urmatoarelor obiective specifice:
- Imbunatatirea accesului locuitorilor din spatiul rural la exploatatii, imbunatatirea comunicatiilor intre zonele rurale si accesului la reteua nationala.
- Imbunatatirea conditiilor de igiena si sanitare ale locuintelor si ale activitatilor productive executate conform standardelor in vigoare;
- Asigurarea consumului necesar de apa pentru culturile agricole si pentru animale in zonele cu deficit de umiditate, in termenii eficientei economice, prin cresterea capacitatii de folosire a sistemelor de irigatii existente si prin reducerea pierderilor de apa din reteaua de irigatii.
- Cresterea capacitatii de protectie a terenurilor agricole impotriva inundatiilor, prin dezvoltarea de noi canale si alte sisteme specifice si prin reabilitarea celor existente.

Masura 2.1. Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale
Scopul acestei masuri este sa imbunatateasca accesul locuitorilor spatiului rural la serviciile publice, sa creeze conditiile necesare pentru modernizarea gradului de confort din zonele rurale, sa imbunatateasca calitatea mediului si diminueze sursele de poluare.
Aceasta masura va fi pusa in practica tinand cont de urmatoarele obiective operationale:
- Construirea si modernizarea drumurilor locale comunale si a podurilor;
- Construirea si modernizarea sistemelor de alimentare cu apa potabila;
- Imbunatatirea managementului sistemelor de canalizare prin investitii la statiile de tratare a apei.

Acestei masuri i se va acorda o suma mai mare in primii doi ani, tinandu-se cont de nevoile acestui sector.
Masura se va implementa intr-un mod integrat in scopul sprijinirii investitiilor corelate cu celelalte masuri ale programului SAPARD.
Investitiile finanate in cadrul acestei masuri sunt considerate ca fiind investitii in infrastructura care nu genereaza venit net semnificativ.

Masura 2.2. Managementul resurselor de apa pentru agricultura
Obiectivele generale al acestei masuri sunt asigurarea unui management durabil al resurselor de apa din mediul rural, mentinerea si stabilizarea productiei, conservarea si protejarea mediului, si contributia la cresterea veniturilor si sprijinirea angajatilor din mediul rural. .
Obiectivele operationale din cadrul acestei masuri isi gasesc exprimarea in reabilitarea si imbunatatirea sistemului de irigatii existent, ca si in reabilitarea si modernizarea sistemului de drenaj existent.

Aceasta masura va fi pusa in practica tinand cont de urmatoarele obiective operationale:
- Reabililitarea si imbunatatirea sistemului de irigatii existent;
- Reabilitarea si modernizarea sistemului de drenaj existent;
- Reducerea pierderilor de apa in reteaua de irigatii.

Axa prioritara 3. Dezvoltarea economiei rurale, avand ca obiective :
- Scaderea costurilor de productie;
- Ajustarea productiei la nevoile pietii;
- Asigurarea folosirii optime a fortei de munca disponibile prin incurajarea crearii de noi locuri de munca;
- Imbunatatirea si diversificarea productiei;
- Imbunatatirea calitatii;
- Promovarea si diversificarea activitatilor agricole;
- Stabilirea in comun a regulilor unitare referitoare la informatii despre productie in special in recoltare si distributia pietei, recunoscute oficial in tarile candidate;
- Conservarea mediului natural agricol care este potential amenintat;
- Protectia si imbunatatirea resurselor forestiere printr-o mai buna valorificare a padurii.

Masura 3.1. Investitii in exploatatiile agricole
Masura va fi implementata cu prioritate pentru activarea potentialului agricol, valorificarea resurselor locale in vederea eficientizarii sistemului de exploatare practicat, pentru a se asigura venitul producatorilor agricoli.
Trebuie acordat sprijin pentru infiintarea sau modernizarea investitiilor in conformitate cu acquis-ul comunitar.
Exploatatiile care vor primi sprijin din partea Programului SAPARD vor trebui sa fie in acord cu legislatia nationala in vigoare si daca legislatia este modificata pe perioada implementarii proiectului vor trebui sa fie in acord cu legislatia in vigoare inainte de ultima plata.
Aceasta masura va fi pusa in practica tinand cont de obiectivele operationale, de promovare a investitiilor in sectorul animalelor si plantelor la nivelul fermei, pentru a imbunatati constructiile din ferma si pentru a le dota cu noi utilaje si/sau animale de valoare genetica ridicata.

Masura 3.2. Constituirea grupurilor de producatori
Obiectivul general al acestei masuri este de a creste veniturile producatorilor care sunt membrii ai grupurilor de producatori si care mentin si creeaza locuri de munca in zonele rurale prin infiintarea acestor grupuri.
Scopul grupurilor de producatori este de a-si comercializa in comun produsele si de a stabili reguli de productie comune.
In consecinta, trebuie imbunatatite de asemenea calitatea si conditiile de comercializare ale produselor obtinute de grupurile de producatori.

Obiective operationale:
- Sprijin pentru incurajarea infiintarii si facilitarea operatilor administrative pentru grupurile de producatori;
- Stimularea in special a tinerilor fermieri (sub 40 de ani) pentru a se implica in infiintarea grupurilor de producatori;
- Cresterea calitatii prin infiintarea grupurilor de producatori conduce la aplicarea tehnologiilor moderne si implicit la cresterea calitatii produselor;

Masura 3.3. Masuri de agro-mediu
Dezvoltarea experientei practice a implementarii masurii de agromediu, atat la nivel administrativ cat si la nivel local, respectiv la nivelul fermei, in concordanta cu principiile PAC va grabi procesul de armonizare legislativa pe care Romania il realizeaza ca si preluarea experientei statelor membre UE.
MAPPM a inceput deja pregatirea contextului legal pentru implementarea masurilor de agro mediu fiind aprobate elemtele majore ale legislatiei in acest domeniu, de exemplu Ordonanta Guvernului nr. 34/1999 cu privire la productia organica si la certificarea acesteia.
In concordanta cu prevederile art. 22 al Reglementarii Consiliului (CE) nr.1257/1999 sprijinul pentru masurile de productie agricola destinate protejarii mediului si mentinerii specificului rural (agro-mediu) vor contribui la multiplicarea actiunilor pentru indeplinirea obiectivelor in concordanta cu politicile comunitare referitoare la agricultura si mediu.
In mod special, sprijinul oferit prin aceasta masura va promova ca obiectiv operational punerea in practica a proiectelor pilot, vizand spre conversia la o agricultura organica, protectia zonelor cu biodiversitate speciala / importanta naturala si mentinerea/ imbunatatirea peisajului rural sau a mediului natural.

Masura 3.4. Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative
Sprijinul va fi adresat pentru sustinerea mentinerii si cresterii numarului locurilor de munca si generarea de venituri alternative prin diversificarea activitatilor rurale legate de agricultura.

Aceasta masura va fi pusa in practica tinand cont de urmatoarele obiective operationale:
- Sustinerea activitatilor agricole in mediul rural prin sprijinirea serviciilor specifice; in acest sens, sa propune sustinerea infiintarii cercului de masini agricole si servicii de reparatii ale masinilor agricole.
- Sprijinirea activitatii tinerilor si femeilor.
- Sustinerea activitatilor specifice turismului rural (agri and silvo-tourism).
- Mentinerea si dezvoltarea activitatilor mestesugaresti traditionale si artizanale.
- Dezvoltarea acvaculturii, apiculturii, sericiculturii si cultivarii ciupercilor.
Trebuie mentionat ca Romania are deja o experienta in turismul rural, prin existenta retelelor de comercializare si clasificarea unitatilor agroturistice conform cu gradul lor de confort.
Se propune acordarea unei prioritati in ceea se priveste modernizarea unitatilor existente, dar si crearea de noi unitati daca solicitantul isi justifica investitia pe un studiu asupra unei piete potentiale acolo unde va fi amplasat proiectul.

Masura 3.5. Silvicultura
Obiective generale:
- mentinerea si dezvoltarea functiilor economice, ecologice si sociale ale padurilor in zonele rurale, concomitent cu extinderea zonelor impadurite, pentru a creste valoarea adaugata a produselor forestiere, precum si veniturile detinatorilor de paduri;
- indeplinirea angajamentelor luate de Romania in cadrul Conferintei Pan-europene privind protectia padurilor.
Sprijinul va promova unul sau mai multe din urmatoarele obiective operationale:
- Sprijin financiar pentru comunitatile locale in ceea ce priveste impadurirea terenurilor abandonate si sistemului de drumuri forestiere.
- Sprijin financiar pentru detinatorii de paduri si terenuri agricole degradate din sectorul privat (persoane fizice sau asociatiile lor, persoane juridice), precum si pentru intreprinderile private de recoltare, transport si procesarea primara a lemnului din padurile aflate in spatiul rural, pentru:Crearea si modernizarea pepinierelor, Impadurirea, Recoltarea si transportul produselor din lemn, Prelucrarea primara a lemnului

Axa 4. Dezvoltarea resurselor umane, cu obiectivele specifice :
- Pregatirea fermierilor pentru reorientarea calitativa a productiei, pentru diversificarea activitatilor economice, pentru aplicarea acestor metode de productie care sunt consecvente cu protejarea si imbunatatirea peisajului si a protectiei mediului, a normelor care sunt aplicate in domeniul cresterii si sanatatii animalelor, precum si pentru atingerea unui nivel de pregatire profesionala care este necesar pentru managementul unor exploatatii viabile.
- Sa asigure ca programul va fi cunoscut atat de beneficiar cat si de responsabilii cu implementarea lui (prin selectie, verificare si monitorizare);
- Sa se asigure promovarea programului;
- Sa asigure pregatirea si formarea diferitelor autoritati si organizatii responsabile cu indeplinirea programului;
- Sa elaboreze studiile necesare implementarii masurilor.

Masura 4.1. Imbunatatirea pregatirii profesionale
Printre obiectivele operationale ale acestei masuri putem sa mentionam:
- Reorientarea calitativa a productiei, inclusiv pentru infiintarea grupurilor de producatori;
- Practici productive compatibile cu mentinerea peisajului rural, protectia mediului, standardele de igiena, si bunastarea animalelor; incluzand instruirea fermierilor care vor aplica masura de agromediu.
- Managementul fermelor viabile din punct de vedere economic si al fermelor de acvacultura;
- Administrarea retelelor de irigatii de catre membrii Asociatiilor Utilizatorilor de Apa;
- Alte pregatiri profesionale: silvicultura si diversificarea activitatilor rurale in cazul producatorilor agricoli si detinatorilor de paduri.
Masura sa va concentra asupra instruirii pe termen scurt in sectoarele care se refera la acquis-ul comunitar:
mediul inconjurator, igiena si calitatea, bunastarea animalelor si pentru viabilitatea economica a exploatatilor agricole si piscicole.
Masura de Asistenta tehnica a programului SAPARD va finanta pregatirea profesionala pentru masura "Imbunatatirea prelucrarii si comercializarii produselor agricole si piscicole", iar programul PHARE si programele nationale pot eventual sa sustina instruirea profesionala pentru beneficiarii care nu sunt fermieri din cadrul masurii "Diversificarea activitatilor economice".

Masura 4.2. Asistenta tehnica
- Asigurarea cunoasterii programului, atat de catre beneficiari, cat si de catre responsabilii cu implementarea sa (promovare, selectie, verificare si monitorizare);
- Asigurarea implementarii programului in mod eficient, transparent si riguros; incluzand achizitionarea de echipament necesar monitorizarii programului, echipamentul si lucrarile interne ale comitetului de monitorizare;
- Informarea beneficiarilor si marelui public asupra programului;
- Asigurarea instruirii si formarii diferitelor autoritati si organisme responsabile cu realizarea programului;
- Efectuarea studiilor necesare implementarii masurilor si programului
- Asigurarea evaluarii si controlului implementarii programului.
- Instruirea agentilor care apartin intreprinderilor de prelucrare si marketing finantate prin Programul SAPARD.
- Instruirea agentilor responsabili cu implementarea programului In Romania sunt deocamdata operationale doar o parte din aceste masuri, avand drept beneficiari eligibili :

- pentru masura 1.1 Imbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole beneficiarii sunt: Societatile comerciale cu capital integral privat, Cooperativele de consum
- Pentru masura 2.1 Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale beneficiarii sunt: Consiliile Locale ale comunelor, Asociatii, cu statut juridic, intre Consilii Locale de comune
- Pentru masura 3.1. Investitii in exploatatiile agricole beneficiarii sunt: Poducatorii agricoli individuali;
Asociatiile agricole familiale; Societatile agricole private / asociatiile agricole cu personalitate juridica, prevazute de Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura;
Societatile comerciale agricole cu capital integral privat constituite in baza Legii nr.31/1990 si a Legii nr.15/1990
- Pentru masura 4.1. Imbunatatirea pregatirii profesionale beneficiarul este Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului.
Regulile de co-finantare sunt diferite pentru beneficiarii privati si respectiv cei publici:
Beneficiarii privati trebuie sa finanteze, cu fonduri proprii intre 50% si 70% din valoarea proiectului;
Beneficiarii publici (de exemplu comunitati locale) pot beneficia de o finantare de 100% a proiectului lor, cu conditia ca acesta sa nu genereze venituri.
Aceasta finantare se va acorda doar pentru proiectele care vor fi declarate eligibile si aprobate in vederea finantarii in urma licitatiilor analizate.
Fermierii pot primi finantare, prin rambursarea cheltuielilor efectuate, pentru achizitii de animale, dotare cu tractoare, utilaje, masini, instalatii si echipamante, modernizarea si construirea fermelor, pentru refacerea plantatiilor pomicole si viticole, precum si pentru diversificarea activitatilor economice din mediul rural.

Pentru a avea acces la fonduri, ei trebuie sa parcurga urmatoarele etape:
- Identificarea nevoilor si a solutiilor potrivite, consultand Ghidul Solicitantului oferit de Agentia SAPARD;
- Transformarea ideilor intr-un plan de afaceri;
- Completarea cererii de finantare (poate fi procurata de la Directiile Agricole Judetene, Birourile Regionale SAPARD si Oficiile de Consultanta Agricola);
- Obtinerea autorizatiilor necesare;
- Depunerea dosarului la Biroul Regional SAPARD. Dosarul include: cererea de finantare, planul de afaceri, studiul de fezabilitate (dupa caz) si toate anexele necesare.
Personalul Biroului Regional verifica, in prezenta aplicantilor, daca cererea de finantare este completata corect, daca sunt prezente toate anexele (plan de afaceri, studiu de fezabilitate, Hotarari ale Consiliului Local, Declaratii etc.).
Dupa acesti pasi, este verificata eligibilitatea proiectului si are loc vizita in teren, iar in final, daca proiectul este selectat spre finantare, se semneaza contractul.

5. Adoptarea reglementarilor europene pune in pericol existenta micilor ferme/ gospodarii?
Nu este vorba despre asa ceva, ci chiar dimpotriva.
In primul rand, Politica Agricola Comuna se refera la fermele care produc pentru piata (ferme comerciale), nu si la gospodariile de subzistenta (care produc exclusiv pentru consumul propriu). In al doilea rand, in Romania exista numeroase ferme de semi-subzistenta, care produc pentru consumul propriu, dar si comercializeaza o parte din productie.
Aceasta situatie este de altfel comuna multora dintre viitorii noi membrii ai UE. Pentru a sprijini transformarea acestor mici ferme de semi- comerciale viabile si pentru a contribui la sporirea venitului lor pe parcursul acestui proces de rentabilizare, fiecare ferma de semi-subzistenta poate primi o suma maxima de 1000 euro pe an.
In al treilea rand, noile reforme ale PAC pot determina cresterea concurentei pe piata agricola comunitara, prin renuntarea partiala la relationarea subventiilor de nivelul productiei si prin plafonarea subventiei maxime care poate fi primita de fermele mari.

6. Ce se intelege prin agricultura ecologica/organica si cum este privit acest sector in Uniunea Europeana?
Reglementarea Consiliului European 2092/91, in varianta consolidata, echivaleaza termenul de agricultura organica folosit in limba engleza cu cel de agricultura ecologica (folosit de ex. in spaniola sau suedeza) si cu cel de agricultura biologica (folosit de ex. in franceza sau italiana).
Agricultura ecologica este un sistem de management al productiei agricole care favorizeaza resursele reinnoibile si reciclarea si nu dauneaza mediului inconjurator.
Agricultura organica evita folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici si a practicilor de manipulare genetica.
In ceea ce priveste cresterea animalelor, se evita folosirea profilactica a antibioticelor si a hormonilor de crestere, si se pune accentul pe bunastarea animalelor si pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.
Agricultura ecologica a cunoscut o expansiune rapida in UE in ultimul deceniu, dar ramane deocamdata cu o pondere redusa in totalul suprafetelor cultivate din UE: aproximativ 3%.
Nivelul maxim este in Austria (10%), dar exista state membre ale UE care si-au fixat obiective indraznete pana in 2010 (Germania – 20%). Polonia si Ungaria acorda si ele o atentie doesebita agriculturii ecologice, majoritatea produselor lor fiind exportate.
Prin comparatie, in Romania, la nivelul anului 2002, doar 0,2% din suprafetele agricole arau cultivate prin metode ale agriculturii organice (din 43,000 ha cultivate prin agricultura organica, 20,000 ha erau pasuni, 12,000 ha erau culturi de grau, 10,000 ha culturi de oleaginoase, 800 ha legume, 200 ha fructe, si 500 ha alte culturi).
Agricultura ecologica inseamna o reintoarcere la valorile agriculturii traditionale, dar nu si la metodele acesteia.
UE a stabilit standarde de productie pentru agricultura organica; tarile care nu au inclus in legislatia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE nu pot exporta in UE produse ale agriculturii organice decat pe baza unor autorizatii de import, care se acorda pe baza unei analize caz cu caz.
Produsele agriculturii ecologice sunt, in general, mai scumpe decat produsele conventionale pentru ca exista o serie de costuri tehnologice si de indeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor economiei de scala.
De aceea, exista o serie de mecanisme financiare prin care UE vine in sprijinul producatorilor agricoli care indeplinesc standardele comunitare de agricultura ecologica.
Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atat plati directe, cat si sprijinirea procesului investitional, ajutoare de formare si pregatire profesionala, plati compensatorii.
La reforma PAC s-a stabilit ca se poate acorda un sprijin financiar pentru fermierii care timp de cel putin 5 ani au practicat metode agro- ecologice, in limita a 600 Euro/ ha pentru recoltele anuale, 900 Euro/ ha pentru recolte perene, si 450 Euro/ ha pentru alte recolte.

7. Vor mai exista subventii pentru agricultura/ dezvoltare rurala dupa aderarea la Uniunea Europeana?
Vor exista, si chiar intr-un volum mai substantial, dar criteriile de acordare vor fi corelate cu prevederile noii PAC Dupa aderarea Romaniei la UE, produsele agricole romanesti vor beneficia de aceleasi subventii ca si cele din actualele state membre, cu exceptia cazurilor in care s-au negociat perioade de tranzitie.
In primul rand este vorba despre ajutorul financiar direct.
O ferma mare dintr-un stat membru UE va putea accesa un plafon maxim de 300000 euro/subventie, iar o ferma mica, de semi-subzistenta, un plafon anual maxim de 1000 euro (vezi si raspunsul la intrebarea 5).
Pentru acest ajutor direct, tarile candidate la aderare (inclusiv noii membrii din 2004) vor avea acces esalonat, cu un procent fata de nivelul acordat fermierilor europeni din statele deja membre ale UE.
Aceasta esalonare va disparea in anul 2011, cand politica agricola comuna nu va mai diferentia intre tarile membre in functie de momentul integrarii acestora.
Aceasta forma de subventie se va acorda in functie de indeplinirea unor standarde sanitare si de mediu.

Alte ajutoare financiare pentru care fermierii romani vor fi eligibili din momentul aderarii se refera la:
- schemele de pensionare anticipata (UE plateste, in transe egale pe durata a 10 ani, pana la 15000 euro/an pentru fermierii de peste 55 de ani, dar care nu au implinit varsta pensionarii, care au lucrat in agricultura cel putin 10 ani si care abandoneaza activitatile comerciale).
- stimularea angajarii fermierilor tineri (UE plateste o suma de pana la 25000 euro pentru fiecare nou fermier sub 40 de ani, sau subventioneaza dobanda la imprumuturile pe care le face acesta).
- firmele viabile economic si care corespund standardelor sanitare, de mediu si de bunastare a animalelor, pot primi subventii pentru cresterea capacitatii de procesare si distributie.
- fermierii din zonele defavorizate agricol, considerate a fi zonele montane, cele afectate de anumite dezavantaje teritoriale si alte zone asimilabile, pot primi plati compensatorii pentru a fi stimulati sa continue cultivarea terenului, prezervarea stilului de viata rural si respectarea standardelor de mediu. Valoarea platilor compensatorii variaza intre 25 si 200 euro pe hectar pe an.
- fermierii din zonele cu constrangeri de mediu pot primi, suplimentar, pana la 200 euro pe hectar, pentru compensarea costurilor determinate de adaptarea la standardele de mediu ale UE.
- fermierii care au folosit in ultimii cinci ani (fata de data evaluarii) metode de productie agricole care nu au daunat mediului, pot primi subventii pentru a nu se abate de la standardele de mediu ale UE. Valoarea acestor subventii nu poate depasi 600 euro pe hectar pentru recoltele anuale si 900 euro pe hectar pentru recoltele periodice, si 450 euro pe hectar pentru toate celelalte intrebuintari ale terenului agricol.
In plus, fermierii din noile state membre vor avea acces direct si nediscriminatoriu la masurile de piata (subventii indirecte) ale Politicii Agricole Comune, cum ar fi acoperirea diferentelor de pret dintre pretul de export in afara UE si pretul de interventie al UE, sau protectia asigurata pe piete specifice reglementate de UE.
Toate acestea vor contribui la stabilizarea veniturilor fermierilor din noile state member ale UE.

8. De ce trebuie inlocuite culturile de vita de vie hibrida?
Romania este tara viticola, membra din anul 1928, a Oficiului International al Viei si Vinului.
Romania este exportator traditional de vinuri, recunoscute si apreciate pe pietele externe.
Prin marimea suprafetelor viticole si a productiilor realizate, Romania se situeaza printre primele 10 tari viticole din lume. In ultimii douazeci de ani patrimoniul viticol al Romaniei a scazut de la 286,2 mii ha la 271,7 mii ha. In Romania, o mare parte din suprafata viticola (circa 50% din cele 225.000 ha) este cultivata cu vita hibrid.
In Uniunea Europeana, productia de vin, plantarile si defrisarile sunte strict controlate in toate statele cu patrimoniu viti-vinicol, iar piata vinului este reglementata unitar.
Studii realizate in Uniunea Europeana au aratat ca vinul obtinut din hibrizi este slab calitativ si afecteaza sanatatea consumatorilor.
Din aceasta cauza si pentru a realiza o piata comuna a produselor viti-vinicole, in cadrul politicii referitoare la productia de vin, in UE s-a luat decizia clasificarii soiurilor de vita de vie, clasificare ce a fost preluata si in legislatia romaneasca.

Soiurile de vita de vie aflate in cultura se clasifica in urmatoarele grupe:
a) recomandate;
b) autorizate;
c) autorizate temporar;
d) interzise.
Soiurile recomandate sunt cele care valorifica cel mai bine conditiile de mediu si isi pun in valoare, in cel mai inalt grad, potentialul calitativ si productiv in arealele in care sunt cultivate.
Soiurile recomandate sunt avizate cu precadere la extinderea in plantatii.
Soiurile autorizate sunt cele care, prin insusirile lor biologice si tehnologice, isi pun in valoare potentialul calitativ si cantitativ, sub potentialul soiurilor recomandate, in conditiile arealului lor de cultura.
Soiurile autorizate pot fi extinse in mod complementar, alaturi de cele recomandate.
Soiurile autorizate temporar sunt cele aflate in cultura, dar care se comporta mai putin satisfacator sau nesatisfacator in conditiile arealelor respective.
Soiurile autorizate temporar nu pot fi promovate in noile plantatii din podgoria sau centrul viticol in care au o comportare mediocra sau slaba.
Din aceasta categorie fac parte atat soiurile care apartin speciei Vitis vinifera din sortimentul vechi local, cat si hibrizii interspecifici.
Soiurile interzise sunt cele care, prin insusirile lor biologice sau tehnologice, influenteaza in mod negativ calitatea produselor vitivinicole.
Din aceasta categorie fac parte hibrizii direct producatori, denumiti HDP.
Lista cuprinzand soiurile interzise se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor a elaborat lucrarea de zonare a soiurilor de vita de vie recomandate si autorizate pentru cultura in cadrul fiecarui areal, adoptata prin Ordinul Ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 546/2002 ,urmand a fi actualizata ori de cate ori va fi necesar.
Suprafetele plantate cu soiuri interzise, respectiv cele cu hibrizi direct producatori, situate in arealele viticole si in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole, se supun defrisarii intr-un interval de 15 ani de la data publicarii legii 244/2002 (legea vinului), pe baza unor programe de sprijin de reinfiintare a plantatiilor, aprobate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
Pentru suprafetele plantate cu hibrizi producatori directi situate in arealele viticole delimitate, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor a adoptat cadrul legal armonizat cu regulamentul european care prevede posibilitatea de a pune gratuit la dispozitia producatorilor viticoli, materialul saditor din soiuri recomandate si autorizate pentru replantare.
Infiintarea plantatiilor de vita de vie in suprafata de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie, precum si extinderea celor existente peste aceasta suprafata se fac numai cu soiuri recomandate si autorizate.
Modificarea sortimentului unor plantatii existente, prin supra-altoiri, se poate face numai prin folosirea soiurilor din aceste categorii.
Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producatori in arealele viticole si in extravilanul localitatilor situate in afara arealelor viticole, precum si folosirea materialului saditor provenit din vite de hibrizi direct producatori, pentru plantare in golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele mentionate.
Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenta relativa la boli, care sunt obtinuti prin incrucisari complexe intre soiuri de Vitis vinifera si soiuri apartinand altor specii ale genului Vitis, pe suprafata de cel mult 0,1 ha de familie, poate fi facuta numai in intravilanul localitatilor situate in afara arealelor viticole, in scop ornamental si pentru asigurarea consumului familial.
Lista cuprinzand acesti hibrizi interspecifici este cuprinsa in catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania. Incalcarea legii prin plantarea de hibrizi direct producatori in arealele viticole sau in extravilanul localitatilor situate in afara arealelor viticole se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Nerespectarea prevederilor legii 244/2002 are drept consecinta, pe langa sanctionarea cu amenda contraventionala, si defrisarea plantatiei.
In cazul in care cultivatorul nu aduce la indeplinire masura de defrisare in termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, directia pentru agricultura si dezvoltare rurala judeteana si a municipiului Bucuresti procedeaza la defrisarea plantatiei si il obliga pe cel in cauza la plata tuturor cheltuielilor aferente.
Pentru abandonul definitiv al suprafetelor cu hibrizi direct producatori interzisi la plantare, mai mari de 0,1 ha de agent economic sau de familie, a fost adopta cadrul legal care permite acordarea de prime de abandon in conditiile prevazute de normele metodologice de aplicare a legii vinului.
Romania a solicitat in negocierile de aderare pe capitolul 7 – Agricultura, o perioada de tranzitie de 8 ani, pana la data de 31.12.2014, pentru eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori.(Reglementarea Comisiei EC 1493/1999).
Perioada de tranzitie de 8 ani este necesara pentru eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori impusa de R (EC) nr. 1493/1999, care prevede folosirea exclusiva a soiurilor nobile pentru vin, recomandate si autorizate la plantare recunoscute si admise in clasificarea varietatilor de vita de vie, precum si a hibrizilor interspecifici rezultati prin incrucisari intre Vitis vinifera si alte specii ale genului Vitis.

Eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori, se realizeaza dupa urmatorul grafic:
-2002: identificarea si delimitarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in arealele viticole si in afara arealelor viticole, in extravilanul si intravilanul localitatilor, pe judete si pe soiuri.
-2003 – 2006: eliminarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole si din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rata anuala de defrisare de 8750 ha.
-2007 – 2010: eliminarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole si din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rata anuala de defrisare de 8750 ha.
-2011 – 2014: inlocuirea optionala a viilor de hibrizi direct producatori din intravilanul localitatilor situate in areale si in afara arealelor viticole pe suprafata de circa 52.000 ha.

In perioada 2003 – 2014 prin programele de restructurare si reconversiune se vor putea replanta anual circa 2000 ha cu soiuri nobile recomandate si autorizate prin inlocuirea viilor de hibrizi direct producatori.
In stabilirea acestor etape, s-a avut in vedere:
- esalonarea costurilor mari impuse de investitiile semnificative reprezentand 190 milioane Euro pentru defrisare, replantare sau prime de abandon;
- optiunea liber consimtita a producatorilor privati pentru renuntarea la cultura viilor de hibrizi direct producatori.
Monitorizarea potentialului de productie viticola se asigura prin Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (ISCTV).
Potrivit prevederilor Legii viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole, ISCTV acorda:
- drept de plantare noua,
- drept de replantare,
- drept de plantare pe o rezerva de teren.
Folosirea dreptului de plantare se realizeaza prin eliberarea autorizatiei de plantare de catre directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene si a municipiului Bucuresti.
La acordarea dreptului de plantare si a fondurilor pentru programele de restructurare se are in vedere obligativitatea existentei inventarieirii plantatiilor viticole la beneficiarii care solicita aceste drepturi si fonduri.

Adoptarea si implementarea acquis-ului
Pana in prezent au fost transpuse in legislatia romaneasca majoritatea reglementarilor de ordin tehnic ale Uniunii Europene, dintre care cea mai importanta este LEGEA nr. 244 din 29 aprilie 2002 a viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 333 din data de 20 mai 2002. Normele metodologice de aplicare a legii 244/2002 au fost aprobate prin HG 1134/2002 (M. Of 798/04.11.2002).

9.Oamenii nu vor mai putea face tuica acasa?
In prezent, in Romania sunt 147 de distilerii si 1500 de imbuteliatori de bauturi alcoolice, din care autorizati de Ministerul Agriculturii sunt doar 90 de distilerii si 150 de imbuteliatori.
Cea mai mare parte de imbuteliatori neautorizati se ocupa cu distilarea alcoolului din fructe (prune, mere etc.), obtinand o gama extrem de variata si de neomogena calitativ de bauturi alcoolice, care sunt denumite in multe cazuri generic tuica.
Dat fiind faptul ca procesul de productie nu este autorizat, nici taxele aferente productiei nu sunt platite, ceea ce permite desfacerea produselor la preturi foarte mici.
Tinand cont de nivelul de saracie din Romania, alcoolul ieftin este primul vizat de o larga patura de consumatori (in conditiile in care Romania este pe locul 11 la consumul de alcool din Europa cu exceptia Rusiei).
Ori sursa principala de alcool ieftin este exact piata neagra, asa cum am aratat mai sus.
Pe langa aspectul ilegalitatii fiscale, la care o sa revenim imediat, lipsa unui proces de autorizare al producerii de bauturi alcoolice poate duce la afectarea directa a sanatatii consumatorilor.
Cel mai grav aspect in acest sens, reliefat intr-o analiza a asociatiei patronale a producatorilor de alcool - GARANT, este folosirea de catre producatorii neautorizati a unor instalatii de distilare a alcoolului artizanale, cum ar fi cazane de arama sau chiar de plumb, ceea ce poate duce la intoxicarea cu metale grele, cu nenumarate consecinte dramatice asupra sanatatii consumatorilor.
In plus, procesul de distilare in sine este total neigienic, riscurile de imbolnavire fiind extrem de ridicate.
Pentru a elimina riscurile de toxicitate si lipsa de igiena, in Uniunea Europeana autorizarea producerii de alcool destinat comertului este o conditie obligatorie, implementata cu rigurozitate.
Romania deja a transpus prevederile legale ale legislatiei europene in legislatia autohtona.
Pe masura ce momentul aderarii se apropie, implementarea acestor prevederi va trebui sa se faca cu tot mai multa strictete, astfel incat producatorii ilegali de bauturi alcoolice fie sa isi inceteze activitatea, fie sa intre in legalitate prin conformarea la nnormele legale de igiena si securitate a sanatatii.
Pentru produsele alcoolice destinate vanzarii, aceste norme de igiena si protectie a sanatatii consumatorilor sunt verifcate de o autoritate competenta, care elibereaza si autorizatia de productie.
In consecinta, tuica ce va fi comercializata nu va putea fi produsa oriunde, in orice fel de conditii sau din orice materie prima.
In cazul in care un mic producator va dori sa continue producerea si comercializarea acestui tip de bautura, el va trebui sa se inregistreze ca atare, fie obtinand statutul de persoana fizica autorizata, fie de asociatie familiala, fie inregistrandu-se sub forma unei societati comerciale (de ex. SRL).
In cadrul procedurii de inregistrare, dupa ce va dovedi indeplinirea normelor sanitare, producatorul va trebui sa aleaga clasa de bauturi alcoolice pe care doreste sa le produca, avand obligatia de a pastra standardele de productie constante.
De asemenea, producerea bauturilor alcoolice pentru comert este, in fiecare stat membru al UE, supusa unui regim fiscal. Romania a preluat prevederile comunitare, fiind in plin proces de armonizare in acest domeniu.
Principalele taxe asupra producerii de alcool si bauturi alcoolice sunt accizele.
Accizele sunt taxe indirecte, percepute intro singura faza a ciclului economic, si care se regasesc in pretul de vanzare al bunurilor asupra carora se aplica.
Pentru bauturile alcoolice, accizele sunt in prezent 150 euro pe hectolitru alcool pur. Asta inseamna ca pentru 1 litru de tuica la 40 grade, accizele sunt 24.000 lei.(150 euro / 100litri x 40% x 40000lei).
Se observa ca impactul asupra pretului final este considerabil.
Mai mult, preluarea integrala a acquis-ului comunitar, presupune atingerea unui nivel minim de accize pentru bauturile alcoolice de 550 euro pe hectolitru alcool pur.
Ceea ce pentru 1 litru de tuica la 40 grade ar insemna un plus de 88.000 lei in pretul final.
Din cele de mai sus se poate deduce de altfel ca ratiunea principala de operare in piata neagra a micilor producatori de alcool nu este teama de autorizarea sanitara, ci mai degraba dorinta de a se sustrage regimului fiscal destul de apasator.
Autoritatile romane, constiente fiind de aceste considerente, au prezentat sistuatia existeneta in cadrul negocierilor de aderare pe capitolul 10 – Impozitarea.
Data fiind puterea de cumparare scazuta a romanilor, si tentatia de a achizitiona pe piata neagra atunci cand preturile ar deveni prohibitive, Romania a negociat si obtinut o asa numita perioada de tranzitie (de cinci ani) in ceea ce priveste armonizarea cu nivelul minim de accizare existent in UE.
Ca urmare, Romania nu va trebui inainte de 31.12.2011 sa ajunga la nivelul de 550 euro pe hectolitru alcool pur. Intre timp insa, nivelul minim al accizelor va creste gradual, dupa un calendar stabilit de comun acord cu UE.
Mai mult, data fiind traditia de consum a romanilor, si specificul national al producerii de distilate de fructe, numite generic tuica, destinat autoconsumului, Romania a obtinut o derogare de la prevederile europene, prin care micii fermieri pot produce o cantitate de tuica de 50 litri pe gospodarie in decursul unui an, la o concentartie de 40% alcool, intr-un regim fiscal special, care nu se supune accizelor mentionate mai sus.

Trebuie insa mentionat faptul ca micii producatori sunt obligati chiar si in aceste conditii sa se inregistreze legal, si sa indeplineasca normele sanitare cerute de lege.

Pentru a concluziona, romanii vor putea produce tuica acasa si dupa aderarea la UE.
Daca se decid sa produca numai pentru consumul lor propriu, pana la 50 de litri pe an, nu vor plati taxe suplimentare la stat.
Daca vor produce insa peste 50 de litri pe an, sau vor dori sa comercializeze tuica pe piata, ei vor trebui sa plateasca si accizele aferente.
In plus, in toate cazurile, micii producatori vor trebui sa se inregistreze legal, si sa indeplineasca standardele minimale de igiena si de protectie a consumatorului prevazute de lege.

10. De ce nu se mai pot sacrifica animalele ca pana acum? Vor trebui taranii romani sa renunte la obiceiuri precum taierea porcului de Craciun sau a mielului de Paste?
Exista doua aspecte importante in ceea ce priveste sacrificarea animalelor.
In primul rand, sacrificarea animalelor pentru consumul uman trebuie sa respecte normele de igiena si protectie a consumatorilor.
Animalele pot fi sacrificate numai in locuri special amenajate, prevazute cu anumite conditii de colectare a materialelor ce pot duce la contaminarea carnii, cu utilitati ce respecta normele de protectie a mediului si unde procesul de productie permite evitarea riscurilor de contaminare si imbolnavire.
In al doilea rand, in procesul de sacrificare a animalelor trebuie sa se ia in considerare protectia acestora, pentru a nu le supune la suferinte inutile si la stres.
Prevederi legate de sacrificarea animalelor au existat in UE inca din 1974 (Directiva Consiliului 74/577/CE), insa ele au fost in timp extinse, mai intai prin adoptarea Conventiei Europene privind protectia animalelor la sacrificare – 1988, iar apoi prin adoptarea in 1993 a Directivei Consiliului 93/119/EEC.
Mai mult, pentru a marca importanta acestui subiect in cadrul UE, in textul Tratatului de la Amsterdam al Uniunii Europene, intrat in vigoare la 1 mai 1999, a fost adoptat un protocol special privind protectia si bunastarea animalelor prin care se recunoaste faptul ca animalele au simturi si se prevede protejarea lor in cadrul politicilor europene.
Sacrificarea animalelor domestice presupune un anumit grad de brutalitate, care poate implica durere si suferinta din partea animalelor sacrificate.
Exista persoane care considera ca sacrificarea animalelor nu este un lucru etic.
Legislatia comunitara referitoare la practicile de sacrificare urmareste exact reducerea suferintelor animalelor prin folosirea unor metode autorizate de a anestezia si a ucide animalele, bazate pe cunoasterea stiintifica si pe o bogata experienta practica adunata in timp.
Ca atare, Directiva Consiliului 93/119/EEC precizeaza in detaliu procedura care trebuie respectata pentru sacrificarea animalelor.
Astfel, inaintea sacrificarii animalele trebuie transportate si intretinute in conditii cat mai bune, imobilizate, asomate sau ucise instantaneu, sangerate, dupa caz.
Spre exemplu, pentru asomare sunt permise urmatoarele metode – folosirea unui pistol de asomare, lovitura precisa cu instrument mecanic, electronarcoza, folosirea dioxidului de carbon.
Pentru ucidere se pot folosi urmatoarele metode – impuscare cu pistol/pusca, electrocutare, asfixiere cu dioxid de carbon.
Alte tipuri de asomare/ucidere sunt permise ca derogare, in conditiile in care se respecta principiul general de protectie si bunastare a animalelor.
Directiva Consiliului 93/119/EEC face distinctia intre sacrificarea animalelor pentru larg consum si pentru consum propriu. In ceea ce priveste sacrificarea pentru larg consum, aceasta poate fi facuta doar in abatoare special amenajate, respectand cu strictete atat conditiile legate de bunastarea animalelor descrise mai sus cat si cele referitoare la normele sanitare si de igiena pentru protectia co