Comportarea la ger a principalelor specii pomicole
Starea de repaus a pomilor fructiferi reprezinta o reactie de adaptare a acestora la conditiile nefavorabile din timpul iernii.
In aceasta etapa, procesele anatomo-citologice au loc in foarte mica masura, dar procesele biochimice sunt accentuate acumulandu-se amidon, uleiuri, taninuri.
Pomii intra in perioada de repaus in momentul ingalbenirii si caderii frunzelor, aceasta perioada fiind precedata de o migratie a rezervelor de azot, fosfor si a compusilor hidrocarbonati din frunze si celelalte organe.
La mar si par in functie de soi temperatura si umiditate, pomii pot intra in repaus la sfarsitul lunii octombrie sau inceputul lunii noiembrie.
La samburoase, cu exceptia migdalului, repausul de iarna se poate declansa in octombrie si se poate termina in ianuarie, februarie sau martie.
Daca in anii cu temperaturi deosebit de blande in cursul lunilor noiembrie si decembrie se poate observa la unele soiuri de mar si la samburoase o continuare vizibila a cresterii primordiilor florale, in anii in care gerurile puternice pot surveni in luna decembrie , ca in acest an, poate exista pericolul ca pomii sa nu fie bine pregatiti pentru intrarea in iarna si sa survina inghetarea mugurilor sau a lastarilor anuali.
Regimul de temperatura din perioada de la inceputul iernii si pana in primavara prezinta importanta de la o zona pomicola la alta, dar si de la o plantatie la alta in sensul ca o buna amplasare a acestora, precum si alegerea cu grija a soiurilor mai rezistente, poate diminua din efectul pagubelor cauzate de ger.
In conditiile tarii noastre in mod frecvent se inregistreaza pieirea mugurilor de rod si chiar pieirea prematura a pomilor la speciile cais si piersic cu precadere, urmate de par, prun, cires, mar.
La cais
rezistenta maxima la inghet o au mugurii floriferi in prima faza a repausului adanc la inceputul acestei etape rezistand pana la -14°C, perioada ce coincide cu luna noiembrie eventual inceputul lui decembrie, iar la finele acestei perioade pana la -22- -25°C, perioada ce coincide cu cea de a doua parte a lunii decembrie si in ultimii ani cu cea de a doua parte a lunii ianuarie.
Piersicul
este de asemenea o specie sensibila la ger, primele vatamari ale mugurilor putand fi semnalate imediat dupa caderea frunzelor mai cu seama cand pot surveni geruri bruste, la sfarsit de octombrie si inceput de noiembrie.
Daca gerurile survin treptat si pomii se gasesc in repausul adanc mugurii de rod pot rezista in functie de soi pana la -23 -24°C.
La cele doua specii sensibilitatea mugurilor de rod creste paralel cu gradul lor de dezvoltare si pozitia lor in coroana.
Astfel mugurii de pe ramurile mai groase sunt mai rezistenti decat cei de pe ramurile subtiri, iar cei situati la baza coroanei sunt mult mai afectati decat cei situati la varful coroanei.
De asemenea, mugurii situati la varful ramurilor lungi de piersic prezinta o rezistenta marita fata de cei de la mijloc sau decat cei de pe formatiunile fructifere mai scurte.
La cais s-a observat uneori ca mugurii de pe valul doi si trei de crestere pot fi mai rezistenti dar cu toate acestea nu sunt recomandate lucrarile care pot conduce la aparitia valului doi si trei de crestere, intrucat acesti muguri au condus la flori cu malformatii si la obtinerea de productii foarte slabe.
Pentru a evita aparitia acestor valuri de crestere la cais nu se recomanda taieri in verde mai tarziu de luna iunie, precum si irigarea in perioadele critice.
La prun
s-a constatat o corelatie pozitiva intre rezistenta mugurilor la gerurile de iarna si precocitatea caderii frunzelor.
Rezistenta mugurilor este strans legata de intrarea si iesirea din repaus a soiurilor, mai tarziu iesind din starea de repaus soiurile provenite din specia Prunus domestica.
Soiurile cu intrarea tarzie in repaus pot fi afectate de scaderea brusca a temperaturilor care au survenit in aceasta toamna.
La visin
rezistenta la ger si iernare a mugurilor de rod depinde de gradul lor de diferentiere, cei aflati intr-un grad mai inaintat de diferentiere putand fi afectati de temperaturile negative de la inceput de iarna cu atat mai mult de cele survenite la sfarsit de toamna.
Speciile de mar si par
au tesuturile mai adaptate la temperaturile din timpul iernii, dar s-a constatat ca in anii cu temperaturi foarte scazute pe o perioada mai lunga de timp, soiuri din specia par pot fi afectate, mugurii floriferi pierind intr-o proportie apreciabila.
La evolutia temperaturilor de la intrarea si pana la iesirea din repaus a mugurilor floriferi daca se mai adauga si infasurarea in gheata a ramurilor si lastarilor in coroana pericolul pieirii mugurilor de rod este si mai accentuat.
De aceea este recomandata efectuarea controlului biologic privind rezistenta mugurilor de rod la toate speciile si soiurile existente in plantatii indiferent de varsta, mai tanara sau mai inaintata a pomilor, atat in perioada de repaus cat si la iesirea din repaus pana la inceputul vegetatiei, ceea ce va permite cunoasterea starii pomilor, a rezistentei lor la ger si iernare pe soiuri si specii si in consecinta ne va ajuta la luarea deciziilor asupra modului in care vor fi executate taierile.
Dr. ing. Viorica BALAN, dr. ing. Antonia IVASCU
In aceasta etapa, procesele anatomo-citologice au loc in foarte mica masura, dar procesele biochimice sunt accentuate acumulandu-se amidon, uleiuri, taninuri.
Pomii intra in perioada de repaus in momentul ingalbenirii si caderii frunzelor, aceasta perioada fiind precedata de o migratie a rezervelor de azot, fosfor si a compusilor hidrocarbonati din frunze si celelalte organe.
La mar si par in functie de soi temperatura si umiditate, pomii pot intra in repaus la sfarsitul lunii octombrie sau inceputul lunii noiembrie.
La samburoase, cu exceptia migdalului, repausul de iarna se poate declansa in octombrie si se poate termina in ianuarie, februarie sau martie.
Daca in anii cu temperaturi deosebit de blande in cursul lunilor noiembrie si decembrie se poate observa la unele soiuri de mar si la samburoase o continuare vizibila a cresterii primordiilor florale, in anii in care gerurile puternice pot surveni in luna decembrie , ca in acest an, poate exista pericolul ca pomii sa nu fie bine pregatiti pentru intrarea in iarna si sa survina inghetarea mugurilor sau a lastarilor anuali.
Regimul de temperatura din perioada de la inceputul iernii si pana in primavara prezinta importanta de la o zona pomicola la alta, dar si de la o plantatie la alta in sensul ca o buna amplasare a acestora, precum si alegerea cu grija a soiurilor mai rezistente, poate diminua din efectul pagubelor cauzate de ger.
In conditiile tarii noastre in mod frecvent se inregistreaza pieirea mugurilor de rod si chiar pieirea prematura a pomilor la speciile cais si piersic cu precadere, urmate de par, prun, cires, mar.
La cais
rezistenta maxima la inghet o au mugurii floriferi in prima faza a repausului adanc la inceputul acestei etape rezistand pana la -14°C, perioada ce coincide cu luna noiembrie eventual inceputul lui decembrie, iar la finele acestei perioade pana la -22- -25°C, perioada ce coincide cu cea de a doua parte a lunii decembrie si in ultimii ani cu cea de a doua parte a lunii ianuarie.
Piersicul
este de asemenea o specie sensibila la ger, primele vatamari ale mugurilor putand fi semnalate imediat dupa caderea frunzelor mai cu seama cand pot surveni geruri bruste, la sfarsit de octombrie si inceput de noiembrie.
Daca gerurile survin treptat si pomii se gasesc in repausul adanc mugurii de rod pot rezista in functie de soi pana la -23 -24°C.
La cele doua specii sensibilitatea mugurilor de rod creste paralel cu gradul lor de dezvoltare si pozitia lor in coroana.
Astfel mugurii de pe ramurile mai groase sunt mai rezistenti decat cei de pe ramurile subtiri, iar cei situati la baza coroanei sunt mult mai afectati decat cei situati la varful coroanei.
De asemenea, mugurii situati la varful ramurilor lungi de piersic prezinta o rezistenta marita fata de cei de la mijloc sau decat cei de pe formatiunile fructifere mai scurte.
La cais s-a observat uneori ca mugurii de pe valul doi si trei de crestere pot fi mai rezistenti dar cu toate acestea nu sunt recomandate lucrarile care pot conduce la aparitia valului doi si trei de crestere, intrucat acesti muguri au condus la flori cu malformatii si la obtinerea de productii foarte slabe.
Pentru a evita aparitia acestor valuri de crestere la cais nu se recomanda taieri in verde mai tarziu de luna iunie, precum si irigarea in perioadele critice.
La prun
s-a constatat o corelatie pozitiva intre rezistenta mugurilor la gerurile de iarna si precocitatea caderii frunzelor.
Rezistenta mugurilor este strans legata de intrarea si iesirea din repaus a soiurilor, mai tarziu iesind din starea de repaus soiurile provenite din specia Prunus domestica.
Soiurile cu intrarea tarzie in repaus pot fi afectate de scaderea brusca a temperaturilor care au survenit in aceasta toamna.
La visin
rezistenta la ger si iernare a mugurilor de rod depinde de gradul lor de diferentiere, cei aflati intr-un grad mai inaintat de diferentiere putand fi afectati de temperaturile negative de la inceput de iarna cu atat mai mult de cele survenite la sfarsit de toamna.
Speciile de mar si par
au tesuturile mai adaptate la temperaturile din timpul iernii, dar s-a constatat ca in anii cu temperaturi foarte scazute pe o perioada mai lunga de timp, soiuri din specia par pot fi afectate, mugurii floriferi pierind intr-o proportie apreciabila.
La evolutia temperaturilor de la intrarea si pana la iesirea din repaus a mugurilor floriferi daca se mai adauga si infasurarea in gheata a ramurilor si lastarilor in coroana pericolul pieirii mugurilor de rod este si mai accentuat.
De aceea este recomandata efectuarea controlului biologic privind rezistenta mugurilor de rod la toate speciile si soiurile existente in plantatii indiferent de varsta, mai tanara sau mai inaintata a pomilor, atat in perioada de repaus cat si la iesirea din repaus pana la inceputul vegetatiei, ceea ce va permite cunoasterea starii pomilor, a rezistentei lor la ger si iernare pe soiuri si specii si in consecinta ne va ajuta la luarea deciziilor asupra modului in care vor fi executate taierile.
Dr. ing. Viorica BALAN, dr. ing. Antonia IVASCU