Inceput de an in vie si crama
Cu toate ca suntem in plina iarna, viticultorul trebuie sa inceapa pregatirile pentru reluarea activitatii in vie, in primavara.
Din timp se stabileste ce lucrari se vor executa in vie, materialele necesare intretinerii viei.
Se poate incepe procurarea materialelor necesare (araci, bulumaci, sarma etc.) pentru instalarea sistemului de sustinere in viile tinere.
Pentru viile pe rod in care din diferite cauze sistemul de sustinere a fost deteriorat se stabilesc si se procura din timp cele necesare repararii lui.
Se poate incepe aprovizionarea cu ingrasamintele necesare fertilizarii viilor in primavara, ca si cu pesticidele folosite la prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor in perioada de vegetatie.
Se recomanda ca fiecare viticultor sa-si elaboreze pe baza experientei proprii din anul anterior o schema-program pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare pe care o va corecta in functie de conditiile specifice ale anului respectiv (ploi, seceta, grindina etc.) ca si pe baza avertizarilor stabilite de specialistii din zona.
Cunoscand numarul de goluri (lipsuri) din vie, ca si vitele necesare lichidarii lor, fiecare viticultor se va preocupa de modul de procurare a lor.
Daca urmeaza sa se infiinteze o noua vie, viticultorul trebuie sa cunoasca numarul de vite necesare, sa stabileasca soiurile si sa ia legatura cu cea mai apropiata unitate producatoare de vite, in vederea procurarii lor.
La numarul necesar de vite se adauga circa 5% vite in plus ca rezerva.
De exemplu, pentru 1000 m² vie plantata la distanta de 1,8 x 1,0 m sunt necesare 556 vite plus 28 de vite (rezerva de 5%), pentru aceeasi suprafata de vie, dar plantata la distante de 1,8 x 1,2 m, necesarul de vite este de 463 plus 24 vite de rezerva.
In aceasta perioada gospodarul se va preocupa, de asemenea, de repararea, eventual, daca este cazul de procurarea inventarului (foarfeci de vie, aparate de stropit etc.) si a unor materiale necesare executarii lucrarilor din vie (pentru cercuit, legatul lastarilor etc.).
In zilele mai calduroase (cu temperatura peste 0°), ca si in viile amplasate pe pante, neprotejate se executa taierea de rodire.
In nici un caz nu se va efectua taierea in zilele geroase, cand tesuturile coardelor devin casante si prin taiere se destrama.
In unii ani, in timpul iernii, coardele de pe butucii neprotejati se acopera cu polei.
Daca poleiul se mentine pe coarde mai mult de o zi, poate provoca pieirea, in special a mugurilor, prin asfixiere.
In plantatiile de vie, pe suprafete mici poleiul se poate indeparta prin scuturarea coardelor de sarmele spalierului.
Daca in timpul iernii, in plantatiile neprotejate s-au inregistrat frecvent temperaturi sub -15 … -16°C, alternante de zile calduroase (cu temperaturi peste 5 - 10°C), urmate de zile geroase, sau poleiul s-a mentinut pe coarde cateva zile, se face un control privind starea de viabilitate a ochilor, eventual a coardelor si evaluarea % de ochi pieriti.
La sfarsitul iernii, inceputul lunii martie, dupa trecerea pericolului aparitiei ingheturilor puternice, controlul se repeta in vederea stabilirii incarcaturii de ochi ce se va lasa la taierea de rodire.
In crama se urmareste atent evolutia vinurilor obtinute in toamna, asigurand conditiile necesare formarii unui vin sanatos, de calitate.
In acest scop in localurile de pastrare a vinurilor se mentine o curatenie perfecta, igienizare curenta, spre a preveni dezvoltarea microorganismelor patogene care pot deprecia vinurile.
Pardoselile, daca se preteaza, se spala cat mai des cu apa.
In limita posibilitatilor, localurile de pastrare a vinurilor se afuma periodic prin arderea a 2 - 3 g sulf la 1 m³ de spatiu.
Inainte de efectuarea operatiei se scot din crama (pivnita) obiectele metalice care pot fi atacate de SO2 (dioxidul de sulf).
Cantitatea de sulf, stabilita in functie de marimea (volumul) spatiului care se afuma, se pune intr-o cutie de tabla si se aprinde.
Afumarea dureaza 24 de ore, dupa care spatiile se aerisesc bine. Se lucreaza cu atentie pentru a evita accidentele posibile.
Se continua umplerea golurilor din vase, folosind, dupa cum s-a mai precizat, vinuri de aceeasi varsta, din acelasi soi, de aceeasi calitate, pastrate in vase mai mici (eventual in sticle).
In lipsa unui vin corespunzator pentru umplerea golului, vinul se trage in vase de capacitate mai mica.
Prin umplerea golurilor se fereste vinul de contactul cu aerul si aparitia unor boli aerobe (otetirea, floarea vinului).
Conf. dr. Magdalena GEORGESCU
Din timp se stabileste ce lucrari se vor executa in vie, materialele necesare intretinerii viei.
Se poate incepe procurarea materialelor necesare (araci, bulumaci, sarma etc.) pentru instalarea sistemului de sustinere in viile tinere.
Pentru viile pe rod in care din diferite cauze sistemul de sustinere a fost deteriorat se stabilesc si se procura din timp cele necesare repararii lui.
Se poate incepe aprovizionarea cu ingrasamintele necesare fertilizarii viilor in primavara, ca si cu pesticidele folosite la prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor in perioada de vegetatie.
Se recomanda ca fiecare viticultor sa-si elaboreze pe baza experientei proprii din anul anterior o schema-program pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare pe care o va corecta in functie de conditiile specifice ale anului respectiv (ploi, seceta, grindina etc.) ca si pe baza avertizarilor stabilite de specialistii din zona.
Cunoscand numarul de goluri (lipsuri) din vie, ca si vitele necesare lichidarii lor, fiecare viticultor se va preocupa de modul de procurare a lor.
Daca urmeaza sa se infiinteze o noua vie, viticultorul trebuie sa cunoasca numarul de vite necesare, sa stabileasca soiurile si sa ia legatura cu cea mai apropiata unitate producatoare de vite, in vederea procurarii lor.
La numarul necesar de vite se adauga circa 5% vite in plus ca rezerva.
De exemplu, pentru 1000 m² vie plantata la distanta de 1,8 x 1,0 m sunt necesare 556 vite plus 28 de vite (rezerva de 5%), pentru aceeasi suprafata de vie, dar plantata la distante de 1,8 x 1,2 m, necesarul de vite este de 463 plus 24 vite de rezerva.
In aceasta perioada gospodarul se va preocupa, de asemenea, de repararea, eventual, daca este cazul de procurarea inventarului (foarfeci de vie, aparate de stropit etc.) si a unor materiale necesare executarii lucrarilor din vie (pentru cercuit, legatul lastarilor etc.).
In zilele mai calduroase (cu temperatura peste 0°), ca si in viile amplasate pe pante, neprotejate se executa taierea de rodire.
In nici un caz nu se va efectua taierea in zilele geroase, cand tesuturile coardelor devin casante si prin taiere se destrama.
In unii ani, in timpul iernii, coardele de pe butucii neprotejati se acopera cu polei.
Daca poleiul se mentine pe coarde mai mult de o zi, poate provoca pieirea, in special a mugurilor, prin asfixiere.
In plantatiile de vie, pe suprafete mici poleiul se poate indeparta prin scuturarea coardelor de sarmele spalierului.
Daca in timpul iernii, in plantatiile neprotejate s-au inregistrat frecvent temperaturi sub -15 … -16°C, alternante de zile calduroase (cu temperaturi peste 5 - 10°C), urmate de zile geroase, sau poleiul s-a mentinut pe coarde cateva zile, se face un control privind starea de viabilitate a ochilor, eventual a coardelor si evaluarea % de ochi pieriti.
La sfarsitul iernii, inceputul lunii martie, dupa trecerea pericolului aparitiei ingheturilor puternice, controlul se repeta in vederea stabilirii incarcaturii de ochi ce se va lasa la taierea de rodire.
In crama se urmareste atent evolutia vinurilor obtinute in toamna, asigurand conditiile necesare formarii unui vin sanatos, de calitate.
In acest scop in localurile de pastrare a vinurilor se mentine o curatenie perfecta, igienizare curenta, spre a preveni dezvoltarea microorganismelor patogene care pot deprecia vinurile.
Pardoselile, daca se preteaza, se spala cat mai des cu apa.
In limita posibilitatilor, localurile de pastrare a vinurilor se afuma periodic prin arderea a 2 - 3 g sulf la 1 m³ de spatiu.
Inainte de efectuarea operatiei se scot din crama (pivnita) obiectele metalice care pot fi atacate de SO2 (dioxidul de sulf).
Cantitatea de sulf, stabilita in functie de marimea (volumul) spatiului care se afuma, se pune intr-o cutie de tabla si se aprinde.
Afumarea dureaza 24 de ore, dupa care spatiile se aerisesc bine. Se lucreaza cu atentie pentru a evita accidentele posibile.
Se continua umplerea golurilor din vase, folosind, dupa cum s-a mai precizat, vinuri de aceeasi varsta, din acelasi soi, de aceeasi calitate, pastrate in vase mai mici (eventual in sticle).
In lipsa unui vin corespunzator pentru umplerea golului, vinul se trage in vase de capacitate mai mica.
Prin umplerea golurilor se fereste vinul de contactul cu aerul si aparitia unor boli aerobe (otetirea, floarea vinului).
Conf. dr. Magdalena GEORGESCU