Antraxul (Dalacul, Buba neagra, Carbunele)
Este o boala infecto-contagioasa grava a animalelor cu sange cald si transmisibila la om; produsa de Bacillus anthracis, un germen sporulat care rezista in sol zeci de ani (sub forma de spori) si unde, in anumite conditii poate chiar sa se multiplice limitat.
Antraxul este incadrat, alaturi de tetanos, in randul bolilor telurice (microbii se gasesc in pamant).
Receptivitatea (sensibilitatea) la boala a animalelor este diferita: erbivorele (ovinele, caprinele, taurinele si cabalinele) sunt cele mai sensibile; urmeaza porcinele, carnasierele si foarte rar pasarile.
Omul prezinta o rezistenta medie.
Pe pasunile contaminate animalele receptive - neimunizate - pot face forme clinice fulgeratoare sau supraacute (cu evolutie de cateva ore) cu pierderi mari in randul efectivelor.
Rezistenta in sol a germenului permite reproducerea si in anii urmatori a bolii, fapt care a determinat evitarea respectivelor locuri de pasunat, botezate in popor ca “Valea rea” sau “Valea plangerii”.
Animalele bolnave - prin secretii si excretii, organele si sangele celor sacrificate de necesitate - pot raspandi in natura cantitati imense de germeni, care in contact cu aerul sporuleaza instantaneu (forma de rezistenta a germenului).
Produsele si subprodusele provenite de la animale bolnave contin cantitati mari de germeni si pot deveni surse de infectie.
In tara noastra, antraxul are o incidenta marita in sezonul cald si secetos.
Erbivorele se contamineaza in timpul pasunatului, pe terenurile infectate, pe cale digestiva sau aerogena, in cazul turmelor care inhaleaza praf, ce antreneaza germeni in timpul transhumantei prin terenurile contaminate.
Infectia poate avea loc si transcutanat (prin piele).
Carnasierele se contamineaza prin ingestia carnii sau a cadavrelor animalelor bolnave de antrax.
Germenul patruns sub forma sporulata in organism se transforma in forma vegetativa, isi formeaza capsula de protectie fata de mijloacele de aparare ale organismului, pe care la animalele sensibile il invadeaza, provocand o septicemie grava - mortala; la speciile mai rezistente, in general, se cantoneaza la poarta de intrare, la nivelul cailor digestive sau respiratorii anterioare.
Moartea survine prin hipoxia (scaderea oxigenarii straturilor) si anoxia tisulara si, ca urmare a actiunii toxinelor asupra patului vascular, ceea ce explica, in formele supraacute si acute, diateza hemoragica si splenomegalia (marirea splinei).
Sangele, de culoarea pacurei, nu se coaguleaza, fiind un serios semn de avertizare in cazul sacrificarii de necesitate sau venisectiilor (sangerarilor).
La erbivore se consemneaza manifestarea clinica de sindrom septicemic acut sau forme apopectice la animalele tinere.
La porcine si carnasiere evolutia este subacuta, 1 - 2 saptamani, in special cu forme localizate (glosantrax) sau digestive “tumorale” etc.
Diagnosticul se pune pe baza evolutiei clinice, corelate cu antecedentele epizootologice, diferentiat de alte boli septicemice.
In lipsa semnelor specifice, diagnosticul se efectueaza de catre laboratorul de specialitate, probele necesare fiind prelevate si insotite, in conditii de securitate, numai de catre personal special instruit.
Prognosticul vital al bolii este grav in formele fulgeratoare si supraacute datorita imposibilitatii aplicarii tratamentului specific; epizootologic, prognosticul este favorabil deoarece exista un vaccin eficace, vaccinul anticarbunos.
Vaccinarea se efectueaza in campanii anuale, primavara inaintea scoaterii la pasunat a rumegatoarelor si cabalinelor si in zonele cu antecedente epizootice.
Daca exista suspiciunea folosirii unor furaje contaminate, se recomanda o revaccinare toamna.
In focar, vaccinarea este precedata de serumizare (cu ser anticarbunos).
Carantina de gradul II se ridica dupa 14 zile de la ultimul caz de boala, dezinfectia si vaccinarea integrala a efectivelor.
Antraxul la om.
Poate fi considerat ca boala profesionala, contaminarea producandu-se curent cu forme vegetative in timpul manipularii animalelor bolnave, cadavrelor sau produselor respective, mai rar prin consum de carne scapata controlului.
Contaminarea cu formele sporulate se face prin inhalare (mai frecvent in tabacarii).
Formele corespund caii de infectie.
Cutanat sub forma de pustula malina, “carbuncul”, intestinala - febra, diaree hemoragica, pulmonara - pleuropneumonie grava si, mai rar, forma septicemica.
Interventia rapida, seroterapia specifica si antibioterapia asigura,de regula, vindecarea.
Dr. Ovidiu SERBAN
Antraxul este incadrat, alaturi de tetanos, in randul bolilor telurice (microbii se gasesc in pamant).
Receptivitatea (sensibilitatea) la boala a animalelor este diferita: erbivorele (ovinele, caprinele, taurinele si cabalinele) sunt cele mai sensibile; urmeaza porcinele, carnasierele si foarte rar pasarile.
Omul prezinta o rezistenta medie.
Pe pasunile contaminate animalele receptive - neimunizate - pot face forme clinice fulgeratoare sau supraacute (cu evolutie de cateva ore) cu pierderi mari in randul efectivelor.
Rezistenta in sol a germenului permite reproducerea si in anii urmatori a bolii, fapt care a determinat evitarea respectivelor locuri de pasunat, botezate in popor ca “Valea rea” sau “Valea plangerii”.
Animalele bolnave - prin secretii si excretii, organele si sangele celor sacrificate de necesitate - pot raspandi in natura cantitati imense de germeni, care in contact cu aerul sporuleaza instantaneu (forma de rezistenta a germenului).
Produsele si subprodusele provenite de la animale bolnave contin cantitati mari de germeni si pot deveni surse de infectie.
In tara noastra, antraxul are o incidenta marita in sezonul cald si secetos.
Erbivorele se contamineaza in timpul pasunatului, pe terenurile infectate, pe cale digestiva sau aerogena, in cazul turmelor care inhaleaza praf, ce antreneaza germeni in timpul transhumantei prin terenurile contaminate.
Infectia poate avea loc si transcutanat (prin piele).
Carnasierele se contamineaza prin ingestia carnii sau a cadavrelor animalelor bolnave de antrax.
Germenul patruns sub forma sporulata in organism se transforma in forma vegetativa, isi formeaza capsula de protectie fata de mijloacele de aparare ale organismului, pe care la animalele sensibile il invadeaza, provocand o septicemie grava - mortala; la speciile mai rezistente, in general, se cantoneaza la poarta de intrare, la nivelul cailor digestive sau respiratorii anterioare.
Moartea survine prin hipoxia (scaderea oxigenarii straturilor) si anoxia tisulara si, ca urmare a actiunii toxinelor asupra patului vascular, ceea ce explica, in formele supraacute si acute, diateza hemoragica si splenomegalia (marirea splinei).
Sangele, de culoarea pacurei, nu se coaguleaza, fiind un serios semn de avertizare in cazul sacrificarii de necesitate sau venisectiilor (sangerarilor).
La erbivore se consemneaza manifestarea clinica de sindrom septicemic acut sau forme apopectice la animalele tinere.
La porcine si carnasiere evolutia este subacuta, 1 - 2 saptamani, in special cu forme localizate (glosantrax) sau digestive “tumorale” etc.
Diagnosticul se pune pe baza evolutiei clinice, corelate cu antecedentele epizootologice, diferentiat de alte boli septicemice.
In lipsa semnelor specifice, diagnosticul se efectueaza de catre laboratorul de specialitate, probele necesare fiind prelevate si insotite, in conditii de securitate, numai de catre personal special instruit.
Prognosticul vital al bolii este grav in formele fulgeratoare si supraacute datorita imposibilitatii aplicarii tratamentului specific; epizootologic, prognosticul este favorabil deoarece exista un vaccin eficace, vaccinul anticarbunos.
Vaccinarea se efectueaza in campanii anuale, primavara inaintea scoaterii la pasunat a rumegatoarelor si cabalinelor si in zonele cu antecedente epizootice.
Daca exista suspiciunea folosirii unor furaje contaminate, se recomanda o revaccinare toamna.
In focar, vaccinarea este precedata de serumizare (cu ser anticarbunos).
Carantina de gradul II se ridica dupa 14 zile de la ultimul caz de boala, dezinfectia si vaccinarea integrala a efectivelor.
Antraxul la om.
Poate fi considerat ca boala profesionala, contaminarea producandu-se curent cu forme vegetative in timpul manipularii animalelor bolnave, cadavrelor sau produselor respective, mai rar prin consum de carne scapata controlului.
Contaminarea cu formele sporulate se face prin inhalare (mai frecvent in tabacarii).
Formele corespund caii de infectie.
Cutanat sub forma de pustula malina, “carbuncul”, intestinala - febra, diaree hemoragica, pulmonara - pleuropneumonie grava si, mai rar, forma septicemica.
Interventia rapida, seroterapia specifica si antibioterapia asigura,de regula, vindecarea.
Dr. Ovidiu SERBAN