In cursul ultimelor secole de intemeiere a diferitelor discipline stiintifice, oamenii s-au straduit tot mai mult sa descifreze mecanismele naturii si au neglijat sau au dispretuit tot mai mult intelegerea ratiunii de a fi a structurilor si fenomenelor din natura.
Treptat, pentru a scapa de preocupari incomode, s-a acceptat implicit - si numai rareori explicit - ca ratiunea de a fi a lucrurilor este cea care corespunde intereselor omului si s-a luat ca unic criteriu de evaluare aspectul economic.
Sa incercam, totusi, sa ne oprim putin atentia asupra intrebarii: care este in natura locul bovinelor? Desigur, in paranteza se poate spune al rumegatoarelor, avand ca principal reprezentant bovinele.

Primul aspect care ne izbeste, atunci cand ne indreptam gandirea contemplativ-intuitiva asupra bovinelor, este observatia ca, in timp ce la toate animalele, apartinand altor familii decat bovideelor si cervideelor, hrana ingerata este imediat omorata de sucul gastric, la aceste doua familii ea se umple de o viata microbiana specifica si foarte activa.
Acest lucru se intampla in primul compartiment al asa-zisului stomac.
De fapt, "rumenul", la care ne referim acum, este o dilatare a esofagului, ca si urmatoarele doua compartimente, numai cheagul, ultimul compartiment, corespunzand stomacului propriu-zis.
Rumenul este foarte dezvoltat, ocupand toata partea stanga a abdomenului, de la diafragma pana la partea posterioara.

Preocuparea de capetenie a tuturor agricultorilor in sezonul rece trebuie sa se orienteze spre acumularea in sol a tuturor resurselor de apa provenita din precipitatii, deoarece solul trebuie mentinut in permanenta ca un burete, cu stratul superficial receptiv pentru apa si cu capacitatea de a bloca orice pierderi de apa.
Apa este factorul care de cele mai multe ori, hotaraste nivelul si calitatea productiilor agricole.
Din aceste motive, in special, in perimetrele neamenajate pentru irigat, nici un efort nu este prea mare pentru a asigura rezerva de apa in sol.
Cercetari riguroase demonstreaza ca 1 mm de apa acumulata in sol in sezonul rece echivaleaza cu 2-3 mm din perioada de vegetatie.

Anotimpul de toamna este hotarâtor pentru supravietuirea familiilor de albine in sezonul de iarna.
In mod normal, prin reducerea ouatului matcii, prin uzura si imbatrânire, numarul albinelor se reduce, cu diverse grade de variatie, pâna la jumatate.
Diminuarea numarului albinelor poate fi mai accentuata prin uzura produsa la culesul de la floarea-soarelui, daca nu se fac interventii de stimulare prin cules de intretinere sau siropuri stimulative.

In stupinele in care se practica extragerea aproape completa a rezervelor de hrana naturala si apoi se procedeaza la completarea rezervelor de iarna cu sirop de zahar, un mare numar de albine sufera un proces avansat de uzura si epuizare prin efortul de transformare a zaharului in glucoza si fructoza si prin lipsa vitaminelor, aminoacizilor si microelementelor din zahar, nesecare vietii albinelor.