Hepatitele virale acute
Hepatitele virale acute sunt boli infecto-contagioase specifice omului, foarte cunoscute si raspandite in intreaga lume, cu manifestare sporadica, endemica sau epidemica, in functie de conditiile sociale, economice sau sezoniere in care se dezvolta, ajungand sa detina, in numeroase tari, unul din primele locuri in morbiditatea prin boli infectioase.
Virusurile care provoaca imbolnavirile sunt in numar de cel putin 5 (A, B, C, D si E) si se deosebesc mult intre ele ca structura si dimensiuni.
Fiecare dintre acestea provoaca un anumit tip de hepatita (hepatita A, B, C, D si E), toate avand simptomatologie clinica si modificari ale unor teste de laborator similare, dar deosebite esential intre ele in ceea ce priveste modul de transmitere si potentialul evolutiv spre hepatita cronica, ciroza sau cancer hepatic.
De asemenea, intre cele 5 tipuri de infectie hepatitica nu exista imunitate incrucisata.
In prezent se presupune, nu fara temei, existenta si a altor virusuri hepatice. Dintre hepatitele virale, in ultimele luni, pe teritoriul tarii noastre s-a semnalat o recrudescenta a hepatitei de tip A.
Hepatita virala A este determinata de un virus foarte mic, ce se transmite pe cale digestiva de la om la om, mai ales prin intermediul apei si al alimentelor, dar si prin contactul strans interuman existent in familii si in colectivitati (gradinite, scoli, cazarmi, tabere etc.).
Boala este mai frecvent intalnita la copii si tineri, cu precadere toamna si iarna, si evolueaza, in marea majoritate a cazurilor, favorabil, spre vindecare completa, fara urmari, acompaniata de o imunitate specifica solida.
Perioada de incubatie a bolii (de la contactul infectant si pana la aparitia primelor simptome) are o durata medie de 20 - 35 de zile, cu limite extreme de 14 - 42 zile.
Primele semne de boala, deseori necaracteristice, incadrate in asa zisa perioada preicterica, dureaza, in medie, 3 - 7 zile si sunt, de obicei, febra moderata, greturi, varsaturi, lipsa poftei de mancare, dureri in etajul abdominal superior, balonari, constipatie, dureri articulare, senzatie de oboseala pronuntata, cefalee, eruptii tegumentare etc.
Urmeaza perioada de stare, care debuteaza, in forma obisnuita, cu icter (colorarea in galben a tegumentelor si a sclerelor) si cu ameliorarea concomitenta a starii de rau.
In paralel, urina capata o culoare inchisa (aspect de bere bruna), iar scaunul se decoloreaza, proportional cu intensitatea icterului.
In medie, icterul persista 4 saptamani, dar in formele usoare durata sa se poate restrange la cateva zile.
De regula, dupa doua saptamani de evolutie boala intra in declin, anuntand inceputul procesului de vindecare.
Convalescenta dupa hepatita virala A este lunga, de aproximativ 6 luni, dar pentru prevenirea unor complicatii tardive este indicata ca evitarea eforturilor fizice si respectarea unei diete adecvate sa se prelungeasca pe durata unui an.
Hepatita virala A este tipul cel mai raspandit de hepatita in majoritatea zonelor geografice, manifestandu-se fie sub forma unor cazuri sporadice, fie epidemic sau endemo-epidemic.
Din punct de vedere epidemiologic, ea reprezinta caracteristicile generale ale bolilor infectioase care se transmit predominant pe cale digestiva, prin ingestie (fecal-oral), asa cum sunt dizenteria, febra tifoida sau holera (boli ale mainilor murdare).
O particularitate interesanta a hepatitei virale A o constituie ponderea modesta a formelor cu manifestare clinica tipica, evidenta, in comparatie cu numarul mare al infectiilor asimptomatice cu virus hepatitic A, sau al celor cu simptome foarte sarace si atipice, ramase de cele mai multe ori necunoscute.
Asa se explica de ce boala afecteaza mai ales copiii, in timp ce adultii sunt, in imensa lor majoritate, imuni, chiar daca nu stiu sa fi avut hepatita vreodata.
In zonele tropicale si subtropicale, in care exista si conditii precare de igiena, boala are un caracter endemic, afectand aproape in exclusivitate populatia infantila.
In regiunile cu clima temperata, hepatita A se manifesta epidemic, in valuri, cu varfuri de morbiditate la fiecare 5 - 20 de ani.
De asemenea, in aceste zone boala prezinta si un caracter sezonier, cu ascensiune in sezonul rece si cu un nivel minim vara.
Virusul este eliminat prin fecale, incepand cu ultimele zile ale perioadei de incubatie si pana in primele zile de dupa debut, si ajunge in mediul extern unde poate persista timp indelungat, gratie rezistentei sale deosebite.
Transmiterea sa se poate realiza fie direct, de la om la om, fie indirect, prin apa, alimente, vesela, lenjerie, jucarii, ori prin intermediul unor vectori pasivi, ca mustele sau gandacii de bucatarie, si este favorizata de aglomerarile umane si de lipsa de igiena.
Transmiterea prin intermediul apei (consumul de apa contaminata, spalatul cu apa contaminata sau scaldatul in bazine poluate) constituie o cale majora si se poate solda cu izbucniri epidemice mai mari sau mai mici, denumite “epidemii hidrice”.
Prin urmare, izolarea cat mai precoce a bolnavilor in spital si respectarea regulilor de igiena individuala si colectiva (cele mai multe fiind reguli elementare de comportament civilizat), la care se adauga, in ultima vreme, posibilitatea vaccinarii persoanelor receptive (copiii), sunt masurile necesare si suficiente pentru prevenirea aparitiei si extinderii imbolnavirilor prin hepatita virala acuta de tip A.
Dr. Constantin BERCA
Virusurile care provoaca imbolnavirile sunt in numar de cel putin 5 (A, B, C, D si E) si se deosebesc mult intre ele ca structura si dimensiuni.
Fiecare dintre acestea provoaca un anumit tip de hepatita (hepatita A, B, C, D si E), toate avand simptomatologie clinica si modificari ale unor teste de laborator similare, dar deosebite esential intre ele in ceea ce priveste modul de transmitere si potentialul evolutiv spre hepatita cronica, ciroza sau cancer hepatic.
De asemenea, intre cele 5 tipuri de infectie hepatitica nu exista imunitate incrucisata.
In prezent se presupune, nu fara temei, existenta si a altor virusuri hepatice. Dintre hepatitele virale, in ultimele luni, pe teritoriul tarii noastre s-a semnalat o recrudescenta a hepatitei de tip A.
Hepatita virala A este determinata de un virus foarte mic, ce se transmite pe cale digestiva de la om la om, mai ales prin intermediul apei si al alimentelor, dar si prin contactul strans interuman existent in familii si in colectivitati (gradinite, scoli, cazarmi, tabere etc.).
Boala este mai frecvent intalnita la copii si tineri, cu precadere toamna si iarna, si evolueaza, in marea majoritate a cazurilor, favorabil, spre vindecare completa, fara urmari, acompaniata de o imunitate specifica solida.
Perioada de incubatie a bolii (de la contactul infectant si pana la aparitia primelor simptome) are o durata medie de 20 - 35 de zile, cu limite extreme de 14 - 42 zile.
Primele semne de boala, deseori necaracteristice, incadrate in asa zisa perioada preicterica, dureaza, in medie, 3 - 7 zile si sunt, de obicei, febra moderata, greturi, varsaturi, lipsa poftei de mancare, dureri in etajul abdominal superior, balonari, constipatie, dureri articulare, senzatie de oboseala pronuntata, cefalee, eruptii tegumentare etc.
Urmeaza perioada de stare, care debuteaza, in forma obisnuita, cu icter (colorarea in galben a tegumentelor si a sclerelor) si cu ameliorarea concomitenta a starii de rau.
In paralel, urina capata o culoare inchisa (aspect de bere bruna), iar scaunul se decoloreaza, proportional cu intensitatea icterului.
In medie, icterul persista 4 saptamani, dar in formele usoare durata sa se poate restrange la cateva zile.
De regula, dupa doua saptamani de evolutie boala intra in declin, anuntand inceputul procesului de vindecare.
Convalescenta dupa hepatita virala A este lunga, de aproximativ 6 luni, dar pentru prevenirea unor complicatii tardive este indicata ca evitarea eforturilor fizice si respectarea unei diete adecvate sa se prelungeasca pe durata unui an.
Hepatita virala A este tipul cel mai raspandit de hepatita in majoritatea zonelor geografice, manifestandu-se fie sub forma unor cazuri sporadice, fie epidemic sau endemo-epidemic.
Din punct de vedere epidemiologic, ea reprezinta caracteristicile generale ale bolilor infectioase care se transmit predominant pe cale digestiva, prin ingestie (fecal-oral), asa cum sunt dizenteria, febra tifoida sau holera (boli ale mainilor murdare).
O particularitate interesanta a hepatitei virale A o constituie ponderea modesta a formelor cu manifestare clinica tipica, evidenta, in comparatie cu numarul mare al infectiilor asimptomatice cu virus hepatitic A, sau al celor cu simptome foarte sarace si atipice, ramase de cele mai multe ori necunoscute.
Asa se explica de ce boala afecteaza mai ales copiii, in timp ce adultii sunt, in imensa lor majoritate, imuni, chiar daca nu stiu sa fi avut hepatita vreodata.
In zonele tropicale si subtropicale, in care exista si conditii precare de igiena, boala are un caracter endemic, afectand aproape in exclusivitate populatia infantila.
In regiunile cu clima temperata, hepatita A se manifesta epidemic, in valuri, cu varfuri de morbiditate la fiecare 5 - 20 de ani.
De asemenea, in aceste zone boala prezinta si un caracter sezonier, cu ascensiune in sezonul rece si cu un nivel minim vara.
Virusul este eliminat prin fecale, incepand cu ultimele zile ale perioadei de incubatie si pana in primele zile de dupa debut, si ajunge in mediul extern unde poate persista timp indelungat, gratie rezistentei sale deosebite.
Transmiterea sa se poate realiza fie direct, de la om la om, fie indirect, prin apa, alimente, vesela, lenjerie, jucarii, ori prin intermediul unor vectori pasivi, ca mustele sau gandacii de bucatarie, si este favorizata de aglomerarile umane si de lipsa de igiena.
Transmiterea prin intermediul apei (consumul de apa contaminata, spalatul cu apa contaminata sau scaldatul in bazine poluate) constituie o cale majora si se poate solda cu izbucniri epidemice mai mari sau mai mici, denumite “epidemii hidrice”.
Prin urmare, izolarea cat mai precoce a bolnavilor in spital si respectarea regulilor de igiena individuala si colectiva (cele mai multe fiind reguli elementare de comportament civilizat), la care se adauga, in ultima vreme, posibilitatea vaccinarii persoanelor receptive (copiii), sunt masurile necesare si suficiente pentru prevenirea aparitiei si extinderii imbolnavirilor prin hepatita virala acuta de tip A.
Dr. Constantin BERCA