Imunitate - Suportul si mecanismele ei
Organismul uman se gaseste in mediul inconjurator plasat ca o cetate vie, inconjurata permanent de dusmani vizibili, dar, - mai ales -, de milioane si milioane de dusmani invizibili.
Cu toti acestia, cetatea-organism trebuie sa lupte pentru a-i neutraliza si distruge, pentru a-si asigura buna functionare, dezvoltare si supravietuire.
Acesti dusmani invizibili pot fi comparati cu adevarate armate care poseda arme si echipamente specializate pentru a le ascunde prezenta, mijloace si cai dintre cele mai suprinzatoare pentru a reusi sa insele vigilenta apararii organismului, reusind in anumite imprejurari favorabile lor sa patrunda in cetatea-organism unde produc tulburari interne, dezorganizari ale diferitelor sisteme functionale, stricaciuni si distrugeri partiale sau totale.
Cetatea, respectiv organismul uman , in fata acestor pericole permanente trebuie sa gaseasca modalitatile si mijloacele prin care sa se apere.
Dar cum poate realiza acest lucru? Sa ne imaginam, "cetatea-vie" - organismul ca in schema urmatoare, schema care, desi extrem de simpla, se apropie in mare masura de realitate.
Orice cetate puternica trebuie sa dispuna de un centru de comanda si coordonare a tuturor activitatilor, inclusiv a sistemelor sale de aparare.
In cazul cetatii organism, acest centru (A) este reprezentat de sistemul nervos central.
"Zidurile de aparare" (B) sunt reprezentate in cazul organismului-cetate de un invelis care vine in contact direct cu mediul extern sau cu factorii fizici, chimici si biologici care sunt introdusi in "cetate" in scopul folosirii lor ca hrana (combustibil) pentru ateliere, uzine si compartimente (C) care trebuie sa functioneze in conditii bune, la adapost de orice agresiune.
Aceste "ziduri" constituite din piele sunt prevazute cu o multime de bariere si "posturi de paza" cu personal specializat care au rolul sa impiedice dusmanii invizibili din aer, apa, hrana si restul mediului sa patrunda in mediul interior (C).
Toate elementele din mediul interior al organismului-cetate au aceeasi origine si nu se incomodeaza si nici nu-si produc unele altora dificultati, recunoscandu-se intre ele;
putem spune ca toate elementele cetatii - organism au la baza acelasi gen de material de constructie si sistem de recunoastere ca fiind proprii cetatii.
De aceea, ceea ce nu este in mai mica sau mai mare masura constituit pe baza genului propriu cetatii in integritatea sa, este recunoscut de elementele de aparare ale cetatii ca fiind nepropriu si pot fi considerate ca dusmani potentiali ai genului propriu, deci sunt ANTIGEN.
Aceste "antigene" pot fi total diferite de elementele proprii ale organismului prin modul de constructie, prin echipament cat si prin elementele lor de contructie, deci pot fi considerate niste corpi straini.
Cetatea organism trebuie sa recunoasca prin specialistii sai in informatii si aparare ce nu este propriu ei si a intrat in contact cu structurile sale fiind potential strain (nepropriu) si dusmanos.
Pentru a bloca si impiedica activitatea acestor corpi neproprii, organismul trebuie sa produca substante speciale de aparare impotriva acestora, "substante" care sunt denumite "ANTICORPI".
Dr. Ovidiu SERBAN
Cu toti acestia, cetatea-organism trebuie sa lupte pentru a-i neutraliza si distruge, pentru a-si asigura buna functionare, dezvoltare si supravietuire.
Acesti dusmani invizibili pot fi comparati cu adevarate armate care poseda arme si echipamente specializate pentru a le ascunde prezenta, mijloace si cai dintre cele mai suprinzatoare pentru a reusi sa insele vigilenta apararii organismului, reusind in anumite imprejurari favorabile lor sa patrunda in cetatea-organism unde produc tulburari interne, dezorganizari ale diferitelor sisteme functionale, stricaciuni si distrugeri partiale sau totale.
Cetatea, respectiv organismul uman , in fata acestor pericole permanente trebuie sa gaseasca modalitatile si mijloacele prin care sa se apere.
Dar cum poate realiza acest lucru? Sa ne imaginam, "cetatea-vie" - organismul ca in schema urmatoare, schema care, desi extrem de simpla, se apropie in mare masura de realitate.
Orice cetate puternica trebuie sa dispuna de un centru de comanda si coordonare a tuturor activitatilor, inclusiv a sistemelor sale de aparare.
In cazul cetatii organism, acest centru (A) este reprezentat de sistemul nervos central.
"Zidurile de aparare" (B) sunt reprezentate in cazul organismului-cetate de un invelis care vine in contact direct cu mediul extern sau cu factorii fizici, chimici si biologici care sunt introdusi in "cetate" in scopul folosirii lor ca hrana (combustibil) pentru ateliere, uzine si compartimente (C) care trebuie sa functioneze in conditii bune, la adapost de orice agresiune.
Aceste "ziduri" constituite din piele sunt prevazute cu o multime de bariere si "posturi de paza" cu personal specializat care au rolul sa impiedice dusmanii invizibili din aer, apa, hrana si restul mediului sa patrunda in mediul interior (C).
Toate elementele din mediul interior al organismului-cetate au aceeasi origine si nu se incomodeaza si nici nu-si produc unele altora dificultati, recunoscandu-se intre ele;
putem spune ca toate elementele cetatii - organism au la baza acelasi gen de material de constructie si sistem de recunoastere ca fiind proprii cetatii.
De aceea, ceea ce nu este in mai mica sau mai mare masura constituit pe baza genului propriu cetatii in integritatea sa, este recunoscut de elementele de aparare ale cetatii ca fiind nepropriu si pot fi considerate ca dusmani potentiali ai genului propriu, deci sunt ANTIGEN.
Aceste "antigene" pot fi total diferite de elementele proprii ale organismului prin modul de constructie, prin echipament cat si prin elementele lor de contructie, deci pot fi considerate niste corpi straini.
Cetatea organism trebuie sa recunoasca prin specialistii sai in informatii si aparare ce nu este propriu ei si a intrat in contact cu structurile sale fiind potential strain (nepropriu) si dusmanos.
Pentru a bloca si impiedica activitatea acestor corpi neproprii, organismul trebuie sa produca substante speciale de aparare impotriva acestora, "substante" care sunt denumite "ANTICORPI".
Dr. Ovidiu SERBAN